Descarcă aplicația: orange sport
You are here:
  1. Acasă
  2. Fotbal
  3. A venit la antrenament cu maşina ciuruită de gloanţe! Destinul tragic al...

A venit la antrenament cu maşina ciuruită de gloanţe! Destinul tragic al ”Zeului driblingului”, considerat urmaşul lui Pele: ”Dacă juca azi, era mai bun decât Neymar” | SPECIAL

A venit la antrenament cu maşina ciuruită de gloanţe! Destinul tragic al ”Zeului driblingului”, considerat urmaşul lui Pele: ”Dacă juca azi, era mai bun decât Neymar” | SPECIAL galerie foto

Fotbal

Comentarii

Cu siguranţă, toţi iubitorii fotbalului au auzit de legendarii jucători brazilieni Mane Garrincha, Pele, Zico, Ronaldo, Ronaldinho sau Neymar. Însă, nu cu mult timp în urmă, un alt jucător se pregătea să intre în acest cerc select al ”zeilor Selecao cu balonul la picior”. Din păcate, povestea sa s-a sfârşit mult prea repede, iar timpul a început să-l acopere cu o perdea tot mai deasă, printre amintirile piedute.

Dener, urmaşul lui Garrincha şi Pele

Un puşti se ridica din praful favelelor şi îşi arăta talentul imens, cum o făceau pe vremuri Garrincha sau Pele, înainte să strălucească Ronaldo, Ronaldinho sau Neymar. Toată lumea îl admira, însă nu toată lumea îi dorea binele, după cum l-au purtat paşii prin viaţă.

Este vorba despre un puşti pe nume Dener Augusto de Sousa, cunoscut drept Dener, născut pe 2 aprilie 1971, la Sao Paolo. Era firav, aşa cum sunt mai toţi tinerii în favelele Braziliei, dar avea un talent ieşit din comun.

Primii paşi în fotbal avea să-i facă la echipa locală Sao Paulo, însă a fost nevoit să se retragă la doar 15 ani, după ce tatăl său s-a stins. Văzând că mama sa nu se descurca singură cu plata facturilor, Dener a decis că trebuie să o ajute, aşa că s-a împrietenit cu străzile.

În timpul liber, cel care avea să primească renumele de ”zeul driblingului”, a început să joace fotbal în sală, la un nivel inimaginabil. Câştigase toate competiţiile juvenile şi ajunsese să facă mai mulţi bani din futsal, decât dintr-un job normal.

Cum la aceste competiţii veneau numeroşi scouteri, nu a durat prea mult timp până când au venit şi primele oferte pentru ca Dener să revină în iarbă. A avut de ales în Sao Paulo, clubul pentru care mai jucase în trecut, şi Portuguesa. Avea să opteze pentru cea din urmă.

Străzile îl acaparau. A fost arestat două zile

La scurt timp, antrenorii de la Portuguesa au înţeles că Dener este un jucător născut şi crescut pe străzile din Sao Paulo, iar acest lucru îl face foarte vulnerabil.

Avea zile în care nici nu mai dădea pe acasă. Părinţii ajunseseră să ştie că e bine doar atunci când îl vedeau la TV, în timpul partidelor în care evolua.

Pe vremea când făcea futsal la Vila Maria, a fost acuzat că i-a furat ceasul unui coleg. A fost scos din lot pentru o perioadă.

”L-am trimis departe, dar aveam nevoie de el. Ne-a spus că nu e vina lui, că i-au băgat ceasul în buzunar. L-am iertat”, a povestit Vlad, unul dintre antrenorii săi de atunci.

Dener era descris ca fiind un tip ”de gaşcă”, glumeţ,  amabil, însă îşi alesese cei mai greşiţi prieteni posibili, toţi cu activităţi infracţionale diverse.

Au existat multe poveşti în care Dener era acuzat că le-a furat colegilor ghetele de joc sau faptul că era foarte dur la antrenamente.

La un moment dat, problema a devenit mult mai gravă. Un antrenament al celor de la Portuguesa a fost întrerupt de poliţie, care a venit să-l aresteze pe Dener. Acesta era acuzat de jaf armat, alături de alţi cinci aşa-zişi prieteni

A fost eliberat după doar două zile, doar pentru cei din club şi-au luat angajamentul că vor avea grijă de Dener, iar aceste gesturi nu se vor mai repeta.

Debutul la Portuguesa, unul de neuitat: ”Nu ţi-l dau. Trebuie să-l plătesc”

La scurt timp după cele întâmplate, Dener avea să debuteze la prima echipă a lui Portuguesa, la doar 18 ani, într-o partidă cu Gremio, în 1989.

După meci, Dener s-a îndreptat către legendarul fundaş dreapta al celor de la Gremio, Alfinete, pentru a-i cere tricoul de joc.

Alfinete nu a avut nimic de obiectat, însă, aşa cum se obişnuia, i-a cerut la schimb tricoul său, însă Dener l-a refuzat politicos, chiar îngrijorat:

”Doamne, astăzi am debutat, încă sunt junior, nu am bani. Dacă îţi dau tricoul, va trebui să-l plătesc, 500 de pesos pentru a primi altul”

Alfinete s-a uitat nedumerit la Dener, apoi a plecat cu zâmbetul pe buze, dar fără tricoul puştiului.

Şi-a înscenat plecare de la echipă

În 1991, nemulţumit de situaţia de la Portuguesa, şi de faptul că nu era lăsat să plece, Dener şi-a regizat un transfer în Belgia. S-a suit în maşină şi a zburat la aeroport, pentru ca toată lumea să înţeleagă că intenţiile sale sunt serioase.

La scurt timp, însă, a primit contractul pe care îl dorea, iar în următorul meci a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria clubului Portuguesa, în care a înşirat, aşa cum o făcea la antrenamente, patru-cinci adversari, inclusiv portarul.

Era momentul în care Dener intra în vederile echipei naţionale a Braziliei, cea care, trei ani mai târziu, avea să cucerească Cupa Mondială, în Statele Unite ale Americii.

Două meciuri în naţionala Braziliei

La echipa naţională, Dener a apucat să bifeze doar două partide, ambele amicale: 13 minute în egalul cu Argentina, scor 3-3, de pe 27 martie 1991, şi 16 minute contra Bulgariei, în victoria cu 3-0, pe 28 mai 1991.

  • Dener a avut nevoie de doar sase minute pentru a oferi pasa decisivă la golul de 3-3 pentru Brazilia.

Între partidele cu Argentina şi Bulgaria, Dener a ratat confruntarea cu România B, terminată cu victoria sud-americanilor scor 1-0, pe 17 aprilie 1991.

În acel duel, la brazilieni evoluau Marcio Santos, Mauro Silva, Leonardo, Bebeto şi Mazinho, în timp ce pentru ”tricolori” au evoluat Bogdan Stelea, Gică Mihali, Ilie Dumitrescu sau Jean Vlădoiu

În 1992, Brazilia a ratat calificarea la Jocurile Olimpice de la Barcelona, după ce a pierdut cu Columbia şi a remizat cu codaşa Venezuela. Dener nu a putut face parte din lot, deoarece a avut un accident de motocicletă în acea perioadă.

  • Jurnaliştii l-au numit atunci ”un iresponsabil” şi l-au scos pe el vinovat pentru eşecul coechipierilor săi.

Haosul a continuat la Portuguesa: dispariţii, gloanţe şi cuţite

Întors la Portuguesa, Dener a continuat să-şi facă de cap. A dispărut total cu câteva zile înaintea unui meci contra lui Santos, iar nimeni nu ştia absolut nimic despre el.

Nonşalant ca de obicei, Dener a venit la stadion cu câteva ore înaintea meciului, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cumva, antrenorul ştia că trebuie să-l bage în teren.

La pauză, scorul era 2-0 pentru Santos şi părea că urmează ”potopul”. Antrenorul s-a năpustit furios asupra jucătorului, spunându-i că e numai vina lui şi că îl va scoate de pe teren, deoarece nu joacă nimic.

Dener s-a uitat la antrenor şi i-a spus: ”Nu ies. Am să intru pe teren pentru că eu sunt cel care decide când se termină un meci”.

Şi aşa avea să se întâmple: Portuguesa întorcea scorul, de la 0-2, la 4-2. Ultimul gol, o capodoperă, după ce a driblat 4-5 adversari, inclusiv portarul.

”Am spus ceea ce am spus. Eu sunt Dener. Toată lumea trebuie să înţeleagă: Eu sunt Dener”, le-a transmis Dener colegilor, după meci.

 

Un an mai târziu, Dener a venit la antrenament cu maşina ciuruită de gloanţe. De asemenea, a fost descoperit cu un cuţit ascuns la jambiere, în ceea ce părea un plan de a-şi înjunghia unul dintre colegi. Presa vremurilor de atunci îl numea: ”Briliantul vagabond”.

Toate aceste întâmplări l-au îndepărtat de echipa naţională a Braziliei, chiar dacă era considerat cel mai talentat jucător de la Pele încoace. Aşadar, era nevoie de o schimbare în viaţa sa, iar cea mai bună decizie era să se rupă de oraşul natal.

Transferul la Gremio

În 1994, a mers sub formă de împrumut la Gremio, timp de doar trei luni, apoi s-a întors la Portuguesa, pentru că Gremio nu şi-a permis să-l transfere definitiv, chiar dacă se descurcase excelent în tricoul formaţiei din Porto Alegre.

S-a întors la Portuguesa, însă situaţia era exact aşa cum o lăsase la plecare: contractul era aproape de expirare, iar clubul nu putea să-i ofere jucătorului salariul dorit.

”La un moment dat, ajunsese să câştige cât toţi colegii săi la un loc. Eram disperaţi: jumătate serios, jumătate în glumă, i-am propus ca numele stadionului să-i poarte numele.

Ne-am dat seama că este imposibil să-l mai ţinem la Portuguesa”, declara preşedintele de atunci al clubului.

Cu toate acestea, Dener nu ţinea neapărat să plece la Portuguesa, aşa că a venit cu o propunere avea să se dovedească mortală: să primească cel mai nou model de Mitsubishi Eclipse, drept bonus la semnătură.

Acum pare o cerinţă minoră, însă în acel moment era una foarte greu de îndeplinit. Brazilia nu era o ţară importatoare de maşini străine, aşa că efortul a fost unul considerabil. La urma urmei, era un jucător de naţionala Braziliei.

Din acel moment, ”OZN-ul” alb, cu numere sugestive DNR-0010, avea să fie cunoscut de tot oraşul. Toată lumea ştia când starul Dener trecea pe stradă cu superba maşină, fără să ştie că acesta îşi semnase sentinţa la moarte.

Transferul la Vasco Da Gama

În 1994, Jair Pereira se despărţea de Atletico Madrid şi intra în contact cu şefii celor de la Vasco Da Gama, pentru preluarea echipei.

Preşedintele celor de la Vasco Da Gama, Eurico Miranda, l-a sunat pe Jair Pereira pentru a-l întreba dacă este capabil să-i aducă titlul de campion.

Răspunsul nu a întârziat: ”Da, te voi face campion. Am o singură rugăminte: adu-mi-l pe Dener!”

Mutarea lui Dener la Vasco Da Gama a picat cum nu se putea mai bine pentru fotbalist. Se transfera la unul dintre cele mai mari cluburi ale Braziliei, într-un an în care ar fi putut prinde lotul la Cupa Mondială.

Ziua în care Diego Armando Maradona a insistat să-i strângă mâna

Debutul lui Dener la Vasco Da Gama avea să fie unul iconic: într-o partidă amicală contra celor de la Newells Old Boys, la care evolua marele Diego Armando Maradona.

Toţi jurnaliştii erau cu ochii pe marele Maradona, însă un puşti de 23 de ani avea să fure toată atenţia. Dener era de neoprit. După şase minute, Dener a preluat un balon, a driblat cinci adversari şi a fost foarte aproape să înscrie, în uralele tuturor celor aflaţi pe teren.

Camerele l-au surprins pe Diego Armando Maradona în timp ce clătina uşor din cap, impresionat şi el de ceea ce reuşise Dener. Brazilianul s-a oprit din driblinguri doar după ce a fost schimbat.

La finalul meciului, Maradona a intrat în vestiarul celor de la Vasco Da Gama şi a întrebat: ”Unde e puştiul”. S-a dus la Dener şi a dat mâna cu el, în semn de profundă recunoştinţă şi admiraţie.

Nu sunt mulţi fotbalişti care au primit această onoare din partea lui ”El Pibe d`Oro”.

În următoarele luni la Vasco Da Gama, Dener era într-o formă de zile mari. Fanii chiar aveau o scandare specială pentru a-şi arăta admiraţia faţă de jucător:

”E cafune, E cafune (n.r. - expresie portugheză pentru atingere delicată), Dener e un mix între Garrincha şi Pele”.

 

Decepţia vieţii sale + transferul la Stuttgart

Chiar dacă trăia în concubinaj, avea trei copiii şi partenera sa şi foarte multe cheltuieli, Dener şi-a păstrat din trăsăturile asimilate în Sao Paulo.

Cu doar câteva luni înainte să moară, Dener a cunoscut-o pe Lizandra, o blondă atrăgătoare, exact pe placul său - din Rio Grande do Sul.

Din păcate, ea avea să fie lovită de o maşină în timpul carnavalului din Porto Alegre, în 1994. Prietenii lui Dener au susţinut că fotbalistul a fost distrus de această veste.

La doar două luni după cele întâmplate, chiar dacă era la pământ din punct de vedere psihic, Dener avea să semneze primul său contract în Europa.

Dener trebuia să ajungă la VFB Stuttgart, care plătea clubului Portuguesa 3.000.000 de dolari în schimbul său. Din păcate, nu avea să mai ajungă vreodată în Germania.

 

Dener şi Ayrton Senna, în aceeaşi lună. Şi-a simţit moartea?

După doar trei zile de la semnarea contractului, pe 17 aprilie 1994, la 16 zile după ce a împlinit 23 de ani, care trebuia să se întoarcă în Sao Paulo pentru negocieri, a decis în toiul nopţii că trebuie să se întoarcă la Rio imediat.

Chiar dacă avea deja pregătit un bilet de avion pentru a doua zi, a refuzat să mai aştepte, deoarece nu voia să-şi lase faimosul Mitsubishi Eclipse în Sao Paulo.

Familia a încercat să-l determine să-şi schimbe alegerea, dar era prea decis. Dener îl lua cu el şi pe prietenul Otto Miranda, un personaj condamnat pentru trafic de arme, dealer de droguri şi prieten cu Romario şi Edmundo.

Înainte să plece, Dener a simţit să-l sune pe bunul său prieten Edinho, fiul lui Pele. Iată cum a decurs dialogul, povestit chiar de Edinho:

  • Dener: ”Hei, ce faci, e totul în regulă?”
  • Edinho: ”Da, e totul în regulă. Ce s-a întâmplat?”
  • Dener: ”Mă întorc la Rio. Am sunat doar să-ţi spun că te iubesc.”
  • Edinho: ”Hei, puştiule, şi eu te iubesc…dar ce e cu discuţia asta. Eşti nebun?”
  • Dener: ”Nu, nu, doar ştii asta, te iubesc”.

”La momentul respectiv nu prea acordam atenţie celor întâmplat, dar privind acum în spate, retrospectiv, îl putem interpreta ca o prevestire, ca o premoniţie. Felul în care mi s-a adresat în acea zi…Părea că ştie foarte clar, deja, că-şi ia rămas bun”, a completat Edinho.

La cinci dimineaţa (18 aprilie 1994), ajunşi deja la Rio de Janeiro, la doar 20 de minute distanţă de casa lui Dener, Otto a adormit la volan şi a intrat cu maşina într-un pom aflat pe marginea drumului. Chiar dacă viteza nu a fost prea mare, efectul a fost devastator.

Otto şi-a rupt picioarele, în timp ce Dener nu a avut nicio şansă, din cauza centurii de siguranţă, care i-a fracturat gâtul.

  • Coincidenţă sau nu, Otto a fost asasinat la doar câteva luni distanţă.

La 13 zile distanţă, avea să moară un alt sportiv uriaş al Braziliei, Ayrton Senna, în ceea ce a fost cea mai însângerată lună din istoria sportului brazilian.

 

Poate ar fi avut traseul lui Ronaldo Nazario

Ronaldo Nazario a prins ultimul loc în lotul pentru Cupa Mondială şi, chiar dacă n-a bifat niciun minut în Statele Unite ale Americii, dar a fost destul suficient pentru a-şi schimba radical destinul.

Mulţi consideră că, dacă Dener era în locul lui Ronaldo, ar fi avut un traseu asemănător cu cel considerat unul dintre cei mai valoroşi fotbalişti din istorie.

  • În Brazilia, la ani buni de la ”dispariţia” lui Dener, părinţii îşi botează copiii cu numele celui care făcuse din dribling o artă.

Cum şi-l aduc aminte foştii colegi şi adversari

Mauricio, fost jucător la Portuguesa: ”A fost fantastic, un as. Am doi jucători în suflet: Mane Garrincha şi Dener, pe care i-am văzut de aproape. Dribla pe toată lumea ca şi cum ar fi o frunză. Impresionant”.

Ricardo Rocha, fost fundaş la Vasco da Gama în 1994: ”A fost la nivelul celor mai mari atacanţi pe care i-am văzut jucând: Romario, Bebeto, Careca.

Totul la el era extraordinar,  când îşi făcea jocul. Lucruri de geniu, de excepţie. Când era ziua lui, era întotdeauna cel mai bun de pe teren”.

Sinval, fost atacant la juniorii lui Sao Paulo în 1991: ”Dener dribla cu o viteză neobişnuită. De fapt, nu dribla, ci pur şi simplu evita adversarii. La un moment dat, au început să spună că Robinho era la fel. Nici vorbă. Nici Neymar. Dener nu făcea atât de multe fente inutile. Era mai obiectiv, mai implicat în joc”.

Pepe, fost atacant şi antrenor la Portuguesa în 1993: ”El era unul dintre jucătorii care se apropia cel mai mult de ceea ce juca Pele. Cu siguranţă se află printre cei mai buni atacanţi pe care i-am văzut, alături de Pele, Eusebio şi Puskas. Dener se încadrează în această categorie”.

Edinho, fiul lui Pele, fost portar şi prieten cu Dener: ”Era un amestec al tuturor lucrurilor bune pe care le are fotbalul nostru. Viteza şi abilitatea lui Neymar, şmecheria şi viclenia lui Ronaldinho Gaucho, eficienţa şi obiectivitatea lui Ronaldo. Era un marcator, dar oferea şi spectacol”.

Tico, fost atacant la Portuguesa, în 1991: ”Era uluitor. Îi plăcea să treacă mingea printre picioare şi avea un dribling care părea că va fi făcut printr-o parte, dar trecea princ cealaltă. Precum Garrincha: pretindea că merge într-o direcţie, dar pleca pe alta.

Adversarii chiar puteau să ştie încotro se duc, că tot nu reuşeau să-l oprească, Nu aveau timp”

Ze Roberto - mijlocaş de bază la Portuguesa, în timpul lui Dener: ”În fiecare moment în care atingea mingea, se întâmpla ceva diferit. Rămâneam uimit să-l văd jucând.

Diferenţa faţă de alţi jucători mari pe care i-am văzut. Driblingurile erau pură magie. El îşi scotea adversarul din joc fără să atingă mingea. Controla mingea dinainte să o aibă în posesie. Am ieşit din teren, o dată, din cauza lui”.

Neto, jucător la Corinthians în anii 90: ”Cel mai bun jucător pe care l-am întâlnit a fost Edmundo. Dar Dener avea un pic din Edmundo, din mine, din Serginho Chulapa. Un jucător nebun. Dar ar fi jucat astăzi, ar fi fost mai bun decât Neymar. Juca sigur mai mult decât Neymar”.

Jair Pereira, antrenorul celor de la Vasco Da Gama în 1994: ”Dacă se antrena serios, Dener ar fi mers la Cupa Mondială din 1994. Poate ar fi fost chiar titular. Ar fi fost atacant sau mijlocaş ofensiv. Era letal, cu o tehnică foarte bună, echilibrat, ştia să şuteze bine cu ambele picioare”.

Taqua, prietenul său bun din perioada în care juca fotbal în sală la Vila Maria, îşi aminteşte de un moment în care Dener şi-a arătat inventivitatea neconvenţională, într-un meci de juniori, pe iarbă, care avea să-l marcheze pe viaţă:

”Eram mai mici. El avea 13 ani. Am înfruntat o echipă care era mai bună decât a noastră. Aveau un tip, nu îi voi uita niciodată numele: Rodolfo. Juca extraordinar.

Într-o fază normală de joc, Dener i-a înfipt două degete în ochi - mijlociul şi arătătorul. L-a scos definitiv din joc, iar noi am putut să câştigăm partida. Era mic de înălţime, dar foarte isteţ în felul lui”.

VIDEO: Magia pe care o făcea Dener: 

 Galerie foto

Afla mai multe despre: dener, brazilia, portuguesa, vasco da gama, gremio, sao paulo, pele, garrincha, ediho 

viewscnt
Alte articole
Articole similare