Coşmarul trăit de o femeie arbitru din cauza războiului din Ucraina: ”Sunt pe jumătate rusoaică, dar nu credeam că puteam urî pe cineva atât de mult”

Marina Strileţka, o femeie arbitru din Ucraina, povesteşte coşmarul pe care îl trăieşte după ce Rusia a decis să-i invadeze ţara.

În vârstă de 38 de ani, Marina Strileţka este una dintre cele mai cunoscute femei arbitru din Ucraina. În repetate rânduri, ea a arbitrat şi la nivel internaţional.

Începutul războiului a prins-o într-o localitate de lângă Harkov, unde locuia, dar între timp a apucat să plece în Elveţia. Totuşi, spune că trăieşte un adevărat coşmar.

Coşmarul trăit de Marina Strileţka, una dintre cele mai valoroase femei arbitru

Marina Strileţka a avut momentul de maximă celebritate după ce a făcut parte, alături de Katerina Monzul şi Svitlana Gruşko, din brigada care a condus meciul dintre Anglia şi Andora, la masculin, în preliminariile pentru Cupa Mondială.

Partida s-a desfăşurat în octombrie 2021 şi a fost pentru prima dată în istorie când Anglia a fost arbitrată de o brigadă formată din femei.

Între timp, viaţa ei s-a schimbat radical. Marina Strileţka locuia lângă Harkov atunci când Rusia a atacat Ucraina, dar între timp a reuşit să se refugieze în Elveţia.

Totuşi, tânăra în vârstă de 38 de spune spune că fiecare zi este un coşmar pentru ea, deoarece suferă profund pentru distrugerile pe care Rusia le provoacă în ţara natală:

”Pentru două ore, cât ţine un meci de fotbal, uit totul despre ce s-a întâmplat acasă. Văd doar soldaţi, atacatori... E bine măcar că două ore nu mă pot gândi la război.

Sinceră să fiu, când îmi făceam bagajele plângeam mult şi nu credeam că trebuie să plec. Pentru mine este a doua oară, pentru că sunt din Donbas. Cânt ne-am mutat, în 2014, a fost dificil. O lună sau două a fost foarte greu din punct de vedere mental.

Totuşi, la vremea aceea, mai mult sau mai puţin totul era bine. Am ajuns la Dnipro, am înţeles că asta este Ucraina. Am găsit un loc de muncă acolo, am arbitrat în meciurile din campionatul Ucrainei. Totul a fost relativ bine. Doar părinţii au rămas în Donbas. Nici acum nu vreau să mă mut din ţara mea. O iubesc, vreau să locuiesc în Ucraina.

Bunica mea paternă este din Rusia, din Siberia. Puteţi spune că sunt pe jumătatea rusoaică. Dar mi-au stârnit un asemenea sentiment de ură, încât nici nu mă puteam gândi că aş putea urî pe cineva atât de mult.

E greu pentru acum pentru Ekaterina Monzul, vorbesc cu ea în fiecare zi, văd cât de greu este pentru moralul ei. Poate pentru că părinţii ei sunt acolo. Pentru pentru că Harkov a suferit mai mult. Este distrus, văd în clipuri. Asta este oribil.

Ruşii trebuie să simtă durerea noastră. Multe mulţumiri UEFA şi FIFA pentru că au făcut ca echipele ruseşti să nu poată juca şi arbitrii să nu poată arbitra. Ei spun că fotbalul este în afara politicii, dar ei l-au ales pe acest preşedinte şi îl susţin. Da, ei nu simt că rudele lor sunt pe moarte”, a declarat Marina Strileţka, citată de sport.ua.

Marina Strileţka a stat în Ucraina mai mult de o săptămână după începutul războiului şi, într-un interviu acordat pe 3 martie, povestea cum soldaţii ruşi le jefuiesc casele:

”Ruşii se prezintă la casele noastre cu mitraliere, dar le este foame şi cer mâncare şi apoi. Apoi îţi iau tot ce ai”, povestea Marina Strileţka.

În prezent, Marina Strileţka locuieşte în Elveţia, unde a început să arbitreze meciuri din liga a treia.

Afla mai multe despre: marina