Într-o lume paralizată de pandemie, unul dintre cei mai valoroşi jucători din echipa naţională a României, handbalistul Alex Şimicu (31 de ani), trăieşte cu bucurie primele săptămâni din postura de tătic. Blocat în apartamentul din Franţa, unde este carantină totală, interul speră să iasă cât mai repede din această perioadă pentru a reveni la antrenamente.
- Alex, cum este viaţa în Franţa, pe timp de pandemie?
- Eu stau în casă de 4-5 săptămâni. Abia ce am devenit tătic, am fost ocupat cu băieţelul meu, aşa că am stat izolaţi. Încercăm să ne protejăm cât mai mult, mai ales că există interdicţia de a circula pe stradă. Momentan poţi ieşi o singură dată pe zi, după ce completezi o hârtie. Cumpărăturile le-am făcut la două săptămâni şi am optat pentru varianta drive-in, adică îţi comanzi online şi mergi să îţi ridici pachetul.
- Este panică acolo? Tu cum te simţi?
- Străzile sunt goale, oamenii respectă legea, dar au fost date şi amenzi. Nu sunt panicat, dar există o oarecare teamă. Stau însă în casă şi evit contactul pe cât posibil cu ceilalţi. Aştept să treacă această carantină, să sperăm că nu va exista o perioadă lungă. Sunt însă îngrijorat puţin, în cazul în care se prelungeşte perioada de carantină, dacă vom putea să găsim mâncare în magazine. Aici sunt bine aprovizionate, dar poate se panichează lumea dacă este perioada lungă.
- Familia ta este bine, mai ales că ei sunt în Timişoara, acolo unde au fost foarte multe persoane în carantină şi tratate la spitalul de acolo?
- Ei sunt bine, dar normal că îmi fac griji. Am avut o discuţie cu ei şi le-am spus să se protejeze. De fapt, le-am ordonat să stea în casă pentru a nu avea complicaţii. Au înţeles şi nu au ieşit, se protejează şi ei.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
- Cum s-a schimbat viaţa ta, ai devenit tătic, prinzi şi perioada asta în care sportul este oprit?
- S-a schimbat total! Priorităţile se schimbă atunci când devii părinte, sunt tot timpul atent ce face cel mic. Perioada asta în care sportul este oprit este însă cu două tăişuri. Pe de o parte mă bucur pentru că pot să profit fiu alături de familia mea, că pot să îi văd fiecare mişcare a băieţelului meu, fiecare transformare, fiindcă altfel aş fi fost ocupat cu antrenamentele şi meciurile şi aş fi ratat multe momente. Sunt un tătic implicat, ajut cu tot ce trebuie. Avem noroc fiindcă doarme liniştit, la 2 şi la 5 se trezeşte noaptea, vezi, deja mi-am setat orele (râde), în rest doarme. Dar pe de altă parte, marele minus al acestei perioade este că nu am parte de antrenamente normale, nu e loc într-un apartament. De exemplu, pe cel mic îl scoatem pe balcon, îţi dai seama că orice copil are nevoie să fie plimbat şi să se bucure de oxigen. Dar, momentan, aceasta este situaţia, nu avem ce face.
- Cum te pregăteşti?
- Am avut noroc fiindcă, în urmcă cu doi ani, când eram accidentat la cot, am cumpărarat nişte greutăţi şi alte câteva materiale. Acum îmi prind foarte bine pentru a respecta programul impus de antrenor. Zilnic, pentru o oră , transform casa în sală şi îmi fac exerciţiile. Mă menţin cât pot, mai ales că am văzut că cei de la EHF au scos nişte variante despre cum s-ar putea relua competiţiile. Va trebui atenţie mare însă fiindcă venim după o perioadă în care efortul a fost minim, în care nu ne-am putut antrena normal şi atunci ar putea apărea accidentări.
- Eşti sportiv, ai fost obişnuit să ai o viaţă activă, cum simţi perioada aceasta, te simţi captiv?
- Puţin da, deoarece am fost obişnuit să mă mişc, să am libertate, iar acum a trebuit să ne schimbăm brusc obiceiurile. Fără să îmi dau seama devin irascibil, încerc să mă temperez, dar îmi lipseşte rutina. După 20 de ani de antrenamente, meciuri, viaţă activă, acum este greu. Îmi este dor de antrenamente, de meciuri. Mai ţin legătura cu colegii, avem conversţii scurte la telefon pentru că fiecare are treabă. Primesc şi de la antrenor programul de pregătire, meniul zilnic, fiindcă nu trebuie să luăm în greutate. Nu ştim când se va relua campionatul aşa că trebuie să fim pregătiţi, atât cât se poate.
- Când crezi tu că ar putea să se reia totul şi în ce formulă?
- Nu decid eu, depinde de ce soluţie vor avea forurile care se ocupă de asta. Dar dacă mai durează o luă carantină, îmi e greu să cred că mai putem juca. Pentrru că am avea nevoie de puţină pregătire înainte de a relua meciurile. Probabil ar fi o soluţie să îngheţi campionatele, să putem să intrăm în pregătirea sezonului viitor în această vară. În plus, aşa ar putea să se joace meciurile din cupele europene şi ale naţionalelor. Dacă se reia campionatul va trebui ca lumea să fie atentă să nu apară accidentări. În plus, ar fi un program foarte încărcat pentru a putea duce la bun sfârşit toate competiţiile. Trebuie regândit totul deoarece meciurile se vor suprapune, o să se joace pe trei fronturi.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
- Ce gânduri ai pentru ceilalţi?
- Îi sfătuiesc să asculte autorităţile, trebuie să ne protejăm pe noi, dar şi pe alţii. Să fim pozitivi, să avem grijă şi să ne vedem cu bine.
Alex Şimicu (31 de ani) a evoluat la Poli Timişoara, HCM Constanţa, Hamburg, iar din 2015 este jucătorul echipei St. Raphael (Franţa).
Afla mai multe despre: alex simicu, coronavirus
