Rabah Madjer este considerat şi astăzi unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti africani din istorie. Golul său din finala Cupei Campionilor Europeni a rămas probabil pentru totodeauna pe retina iubitorilor fotbalului. Povestea sa o găseşti mai jos.
Deasupra, război de gherilă dur, aspru şi sângeros. Dedesubt petrol şi bogăţie, cât încape. La mijloc, oameni firavi, naivi, simpli, săraci şi uneori bonomi. Considerată al doilea mare exportator de petrol din lume, Algeria a fost la un moment dat, poate cea mai importantă achiziţie teritorială a Franţei şi unul dintre teritoriile care au ajutat enorm poporul francez să-şi mărească avuţiile. Undeva în prima jumătate a secolului XIX, Franţa a scos de sub suzaranitate otomană Algeria, care la acea vreme era condusă sub formă unei regenţe. Teritoriul din nordul Africii a fost transformat în colonie franceză după o invazie ”a la carte”.
Regiune importantă pentru activităţile de piraterie din Marea Mediterană, Algeria avea să rămână în posesia Franţei până spre 1962 când un război sângeros de independenţă avea să elibereze teritoriul nord african de sub stăpânirea franceză.
Se spune că acel moment a fost cel mai important din istoria acestei ţări. Alţii spun că cel mai important moment s-a petrecut pe 15 decembrie, dar cu vreo 4 ani mai devreme. Atunci, într-un oraş port în care, la 1541 flota spectacuoasa a lui împăratului româno-german Carol Al V-lea de Habsbourg eşua categoric, s-a născut Rabah "Mustapha" Madjer.
Clubul de juniori Onalait Hussein Day nu mai există astăzi. Către La Cote, cum faci la stânga pe lângă actualul Minister al Solidarităţii Naţionale din Alger, pe Rue Djilali a început să joace fotbal Mustapha. Fără să aibă măcar un pic din calitatea fizică iesita din comun a atletului african, prototip împrumutat fără îndoială, din atletism, Mustapha se făcea remarcat prin alte detalii. "Era atât de bun, încât se spune că într-un meci de juniori a driblat 7 juniori de la El Harrach şi în loc să marcheze, s-a întors şi i-a mai driblat o dată pe toţi înainte să-i paseze unui coechipier pentru gol. Nu i-a luat nimeni mingea" povesteşte jurnalistul Houcine Ambaouza.
La 18 ani, Mustapha Madjer făcea pasul spre echipa mare a oraşului. Avea să petreacă aici prea mult timp. Mult prea mult timp pentru talentul sau. "E una dintre tragediile acestei naţiuni. Una dintre multele tragedii" spune acelaşi Ambaouza. "Faptul că el a rămas până la 25 de ani în fotbalul de la noi i-a stopat ascensiunea. Ar fi putut fi cel mai mare fotbalist din Africa, din toate timpurile, dacă pleca mai devreme" continuă Houcine. Madjer impresionase pentru echipa să reprezentativă la Mondialul din Spania, când marcase primul gol al victoriei incredibile în faţă Germaniei de Vest. Patru mari cluburi din Peninsula Iberică puseseră ochii pe el, iar două se prezentasera deja cu oferte. Federaţia Algeriană a refuzat însă transferul unui fotbalist care nu împlinise 25 de ani.
”Când eram mic, trebuia să aleg între a mânca şi a merge la antrenamente”
Abia după ce a împlinit 25 de ani, Rabah Mustapha Madjer face trecerea spre Europa şi ajunge în 1985 la un club mult mai modest, Racing Club de France football Colombes.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
De aici încolo, cel pe care mulţi îl consideră cel mai mare fotbalist algerian din istorie devince cunoscut că "Madjer". Un sezon şi jumătate cu 23 de goluri şi scouterii lui FC Porto au încins telefoanele: "E un fenomen, trebuie transferat. Trebuie transferat urgent". Acesta ar fi fost mesajul oamenilor din club către antrenor şi preşedinte, susţine acelaşi jurnalist algerian.
"Povestea mea? E un basm!". Aşa a răspuns Madjer atunci când a fost invitat de FIFA să vorbească despre cariera sa. Într-adevăr, la FC Porto, Rabah avea să între în istorie prin reuşită să fabuloasă din finală Cupei Campionilor Europeni din 1986-1987 câştigată de portughezi cu 2-1. Golul de 1-1 a fost înscris de Madjer prin ceea ce pentru mulţi experţi, a fost cea mai frumoasă reuşită din istoria unei finale europene.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Dar până să marcheze acel gol, adică unul din cele 50 pe care le-a dat pentru FC Porto, viaţa lui Madjer n-a fost tocmai roz. Fotbalistul care în anii '80 avea să devină unul dintre cei mai buni din lume s-a născut într-o familie săracă, iar copilăria i-a fost profund afectată. Cultura sa fotbalistică a fost de asemenea limitată, iar într-un sport al cărui mister e definitiv legat de capacitatea de a face efort în echipa şi de a gândi tactic în teren, acest lucru a contat destul de mult.
A fi african în fotbal nu e neapărat un avantaj, mai ales dacă scoţi din afacere aptitudinile fizice. Winfried Shaffer, unul dintre marii antrenori care au ajuns să antreneze în Africa mărturisea peste ani: "Disciplina tactică şi efortul de organizare a jocului, care dau puterea echipelor germane, lipsesc aproape complet în fotbalul african. Cu mingea, jucătorii pot fi fenomenali, dar când ajung în Europa devin victimele unor momente de nebunie necontrolată, iar dimensiunea psihică şi mentală le e complet străină".
Asta i-a lipsit pe undeva şi lui Madjer. Asta, pe lângă ghinionul de a se fi născut într-o ţară prea puţin deschisă la promovarea adevăratelor sale valori şi prea dură cu populaţia cu adevărat săracă. Madjer avea să rateze nenumărate antrenamente în copilărie din cauza faptului că nu strângea banii necesari pentru transport. O cursă care dus-întors făcea cât o pâine: "Aveam zile în care trebuia să aleg între a mânca şi a merge la antrenamente. Ştiam că şi fără pregătirea de dinaintea jocurilor voi face faţă meciurilor, aşa că alegeam împreună cu părinţii mei să mâncăm" explica Madjer pentru France Football.
27 mai 1987, cea mai frumoasă zi a fotbalului algerian
Pe Prater Stadium din Vienna, 62.000 de suflete s-au adunat pentru a sărbători fotbalul. Finala Cupei Campionilor, opunea marea favorită, Bayern Munchen, unei echipe spectaculoase, FC Porto, pregătite de Artur Jorge. În unsprezecele lui Udo Lattek se regăseau însă fotbalişti uriaşi precum Pfaff, Rummenigge, Brehme, Matthaus sau Hoeness, astfel că Bayern era marea favorită.
Iar Kogl a deschis scorul în minutul 25, într-un meci care părea să se îndrepte spre un deznodământ aşteptat. A venit însă minutul 77, minutul lui Madjer: "E cea mai frumoasă amintire a vieţii mele. Am marcat un gol, l-am creat pe al doilea şi am câştigat un trofeu care m-a urmărit toată viaţă. N-am visat niciodată că voi juca într-un astfel de meci. Vorbeam înainte de partida cu Josef Mlynarczyk, colegul meu de cameră, şi îmi spunea că ne va fi greu să nu luăm multe goluri. I-am zis că vom câştigă cu 2-1. Din fericire, Dumnezeu mă asculta în acel moment" rememorează Madjer, pentru FIFA.
A făcut-o de mii de ori, dar întotdeauna e o plăcere să auzi cum Madjer îşi descrie opera de artă din minutul 77: "A fost vorba de instinct. Şi până la urmă, era singura modalitate prin care puteam să marchez la acea fază. Nu m-am gândit prea mult. La scurt timp după finală, am dat un gol asemănător în campionat. A devenit un trade-mark, dar peste toate a fost momentul în care lumea a înţeles că Madjer putea fi într-adevăr foarte, foarte mare. Pe undeva, e păcat că a fost doar mare" spune protagonistul într-un interviu acordat FIFA.
În acel an, Madjer avea să fie declarat cel mai bun fotbalist african al anului. Nu pentru că era algerian, ci pentru că era cel mai bun. În 1988 a ajuns în cele din urmă la Valencia, acolo unde trebuia să ajungă şi înainte să împlinească 25 de ani. Dar probabil e mai bine că n-a făcut-o. Pentru că fotbalului i-ar fi lipsit cumplit minutul 77 şi călcâiul magic al lui Mustapha din Algiers.
10 lucruri neştiute despre Rabah Madjer
1. Înainte să împlinească 25 de ani, Madjer a fost dorit de FC Barcelona şi Valencia
2. Până să semneze cu FC Porto, Saint Etienne, o forţă a Franţei la acea vreme, oferise o suma uriaşă de bani pentru el
3. După finala Cupei Campionilor, Bayern Munchen a încercat să-l cumpere de la FC Porto
4. În 1987 a fost Balonul de Aur al Africii. N-a putut participa la ediţia Europeană a Balonului pentru că nu era din zonă.
5. France Football a scris un editorial în 1987 dedicat lui Madjer: "Fără Balon de Aur, îţi oferim acest articol" au scris francezii, cu un oarecare regret
6. Marele Pele a declarat că reuşita lui Madjer este cea mai frumoasă pe care a văzut-o pe un teren de fotbal
7. În 1980 a marcat primul gol pentru Algeria. Avea să înscrie în total 28, ultimul dintre ele, în oraşul sau natal, Algiers
8. În Qatar i s-a pus în faţă un contract în alb. Rugat să scrie o sumă pe care şi-ar dori să o încaseze, Madjer a returnat hârtia cu mesajul: "Un dolar mai mult decât v-aţi gândit dumneavoastră"
9. Madjer crede că Zinedine Zidane, francez cu origini algeriene, este cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor
10. În 1996 i s-a propus prima echipă a lui FC Porto. A refuzat: "Iubesc prea mult acest club că să-i fac rău" a explicat el în presă portugheză
articol de Florin Codreanu
Afla mai multe despre: madjer, mustapha madjer, premium
