Despre Paris, cu dragoste! Povestea fascinantă a legăturii deosebite dintre România şi ”Oraşul Premierelor” la Jocurile Olimpice

România a încheiat Jocurile Olimpice de la Paris din 2024 pe locul 23 (din 84 de echipe participante) în clasamentul final pe naţiuni, cu nouă medalii cucerite. În această ierarhie apare şi medalia de bronz a gimnastei Ana Bărbosu, acordată după apelul câştigat la TAS.

Mereu am avut Parisul!

Parisul este unul dintre puţinele locuri în care marea majoritate a lumii visează să ajungă măcar o dată în viaţă. Cu o atmosferă aparte şi un decor boem, capitala Franţei a fost dintotdeauna şi va rămâne mereu o destinaţie unică şi de neuitat. Odată ce ai ajuns în Paris, îl vei iubi sau îl vei urî, dar nu îţi va rămâne indiferent. Pentru că nu are cum.

Parisul este o istorie în sine. Iar cea mai cunoscută poreclă a sa, cea de ”Oraşul Luminilor”, se datorează fix moştenirii sale istorice. Acest supranume datează încă de la mijlocul secolului al XVII-lea, atunci când regele Ludovic al XIV-lea a hotărât să transforme Parisul foarte periculos al acelor vremuri într-un oraş în care să domine legea şi ordinea.

Tocmai de aceea, măsura luată de acesta a fost iluminarea oraşului cu felinare şi torţe, iar cetăţenii parizieni să fie obligaţi să aprindă lumânări şi lămpi cu ulei la ferestre, pentru a-i descuraja pe hoţi să intre prin efracţie în locuinţe. De atunci, chiar dacă iluminatul stradal s-a răspândit în toată lumea, Parisul şi-a câştigat reputaţia de ”Oraş al luminilor” şi a rămas aşa până în zilele noastre.

Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

România, în inima Parisului, în faţa Turnului Eiffel

Dincolo, Bucureştiul era cunoscut la sfârşitul secolului al XIX-lea ca ”Micul Paris” sau ”Parisul din Est”, iar de-a lungul istoriei, România şi Franţa au avut mai mereu legătură una cu alta, din multe puncte de vedere: social, politic, economic etc. Iar de un veac şi un sfert, şi prin prisma Jocurilor Olimpice, ocazie cu care Parisul, din ”Oraşul Luminilor”, a devenit pentru sportul românesc ”Oraşul Premierelor”.

Ca o dovadă simbolică, la Paris, o porţiune de pe malul Senei, în faţa Turnului Eiffel, poartă numele ”Promenada Regina Maria a României” (în franceză: Marie de ROUMANIE, 1875-1938, Reine de Roumanie). Inaugurarea acesteia a avut loc în anul 2019.

De trei ori la Paris

Gata cu introducerea istorică, să ducem firul poveştii acolo unde ne interesează, pe noi, iubitorii şi consumatorii de sport.

Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.

Jocurile Olimpice moderne de Vară au luat naştere în anul 1896. Cel care a reînviat vechea întrecere antică într-o formă modernă, adecvată timpurilor şi oamenilor care aveau să urmeze, este baronul Pierre de Coubertin, supranumit părintele Jocurilor Olimpice moderne. Simbolic, locul de desfăşurare desemnat pentru această primă ediţie a fost Atena.

România şi Parisul, 1900 - prima participare, prima poveste

Prima participare din istorie a României la Jocurile Olimpice moderne a fost în anul 1900, tocmai la Paris, că de aceea am şi deschis materialul de faţă cu capitala Franţei. Era a doua ediţie a acestei competiţii sportive şi prima la care au concurat şi femei.

Primul sportiv român care a participat la Jocurile Olimpice a fost George Plagino, la proba individuală de tir, denumită atunci ”trageri cu arme de vânătoare”. Născut în anul 1876, pe raza actualului judeţ Vrancea, în comuna Dumbrăveni, Plagino a ţintit 11 talere din 20 şi s-a clasat pe locul 13 din 51 din sportivi, informează COSR.

George Plagino, foto: Autoritatea Navală Română (ANR)

”E o asociere inevitabilă la momentul respectiv între talentul vânător şi talentul de sportiv care trage cu puşca la tir. Şi, de fapt, cam asta făceau şi atunci la momentul acela, ţinteau nişte talere. Ulterior, în perioada interbelică, România şi-a constituit, sigur, nişte echipe de tir”, povestea Alina Pavelescu, arhivist şi istoric la Arhivele Naţionale ale României, conform Euronews.

Fiu al unui important moşier din România acelor vremuri, Alexandru Plagino, George era la studii în Franţa şi a mers la Jocuri pe cont propriu, România neavând un comitet olimpic pe atunci. A fost pe banii săi şi a intrat în istorie: a adus glorie ţării sale şi a pus-o pe harta sportului mondial.

Ulterior, după această experienţă, George Plagino a devenit în 1908 membru din partea României în Comitetul Internaţional Olimpic (CIO), funcţie în care a rezistat timp de patru decenii, până în 1948. Acest rol în cadrul CIO a mai fost deţinut doar de alţi încă trei români în toată istoria sportului românesc: prinţul George Bibescu, Alexandru Şiperco şi Octavian Morariu, cel din urmă având acest statut şi în prezent.

Plagino s-a stins din viaţă în 1949, la un an după ce oficialităţile comuniste au anunţat retragerea lui din Comitetul Internaţional Olimpic. Nu mai e fizic în viaţă, dar ce a făcut pentru sportul românesc va dăinui veşnic. De uitat, poate că o vom face, e în natura umană, dar să ştim şi să-l amintim şi să ne amintim cu fiecare prilej de el, de George Plagino.

România şi Parisul, 1924 - prima medalie, a doua poveste

În anul 2024 s-au împlinit 100 de ani de la prima medalie olimpică din istoria sportului românesc. S-a întâmplat în 1924, tot la Paris! Am avut 51 de sportivi, iar medalia a fost de bronz, obţinută de naţionala de rugby a României, care s-a clasat pe locul 3 din 3, deoarece la această disciplină sportivă au participat doar trei ţări: SUA, Franţa şi România.

Tricolorii au pierdut ambele meciuri, 3-59 împotriva Franţei şi 0-37 contra Statelor Unite, ţară care avea să pună mâna pe aur. Chiar dacă au fost două eşecuri categorice, fără drept de apel, naţionala de rugby a intrat în istoria sportului românesc cu prima medalie olimpică.

Franţa - România 59-3, 4 mai 1924, foto: FR Rugby

Statele Unite - România 37-0, 11 mai 1924, foto: FR Rugby

Dar numai participarea ei la Jocurile Olimpice din acel an ar trebui să fie privită ca o performanţă remarcabilă, deoarece a fost realizată în condiţii vitrege, dificile. Mai exact, conform FR Rugby, oficialităţile române au acoperit doar o cincime din partea financiară a deplasării echipei. Restul sumei necesare deplasării a fost adunată în urma unei campanii publice de strângere de fonduri, la care au participat personalităţi ale vieţii sociale, studenţi, şcolari, profesori, cluburi, alături de jucătorii înşişi care reprezentau România.

Naţionala de rugby a României a mers cu trenul până la Paris, după un drum de patru zile. ”Am călătorit de la Jimbolia în clasa a III-a în nişte trenuri ticsite de emigranţi, astfel că am ajuns zdrobiţi în dimineaţa zilei de Vineri 2 mai, ora 6,25. La gară am fost primiţi de dl. Redelsperger înconjurat de câteva personalităţi olimpice. La ora 11 am fost primiţi oficial la sediul Comitetului executif Olimpic, 30 Rue de Grammont, unde ni s-a oferit o gustare.

Dl. Frantz Reichel a răspuns vădit emoţionat la cuvintele rostite de subsemnatul, arătându-se cât de impresionate sunt cercurile sportive franceze de frumosul gest sportiv ce am făcut, venind din Orient 4 zile pe drum pe spesele noastre, numai şi numai pentru a nu lipsi la cuvântul dat”, relatează Grigore Caracostea, Preşedintele Comisiei Centrale de Rugby, conducătorul delegaţiei române, în ziarul Ecoul Sportiv, sâmbătă, 10 mai 1924.

Mai mult, înainte de Jocurile Olimpice de acum o sută de ani, Comitetul Internaţional Olimpic a vrut să scoată rugby-ul din programul olimpic, dar mai deja amintitul George Plagino, membru român CIO, este cel care a militat şi a reuşit să păstreze acest sport pe listă.

Naţionala de fotbal, prima participare la o competiţie de anvergură

Dar pe lângă naţionala de rugby, România a participat la Jocurile din 1924 şi cu naţionala de fotbal, care a fost eliminată încă din primul tur după 0-6 cu Olanda. Totuşi, este de reţinut faptul că acesta a fost primul meci oficial din istoria echipei naţionale de fotbal a României, una care a luat fiinţă cu numai doi ani înainte, în 1922, şi care, până în 1924, jucase numai partide amicale, de cele mai multe ori cu vecina Iugoslavia.

Echipa de fotbal a României la Jocurile Olimpice Paris 1924, foto: Tikitaka

Dar aventura naţionalei de fotbal a României la competiţia sportivă de acum un secol are şi o notă comică. Selecţionerul nostru de atunci, Adrian Suciu, a mers la Paris în voiaj de nuntă. Fostul internaţional Alexandru Kozovits a povestit această întâmplare umoristică în cartea lui Ioan Chirilă, ”Cu cărţile pe faţă”: ”Degeaba încercaţi să ne spuneţi că eram mai slabi decât olandezii cu exact cele 6 goluri primite. Toată expediţia noastră la Paris a fost un fel de excursie.

Conducătorul şi antrenorul lotului era un domn simpatic, nici vorbă, Adrian Suciu, dar care nu prea avea chef de noi, deoarece se întâmplase ca deplasarea noastră la Paris să coincidă cu voiajul său de nuntă. Ajunşi la Paris, cu chiu, cu vai, drum de două zile şi trei nopţi, împreună cu rugbyştii cu care aveam să împărţim dificultăţile drumului şi banii puţini, ne-am trezit singuri, singurei în «Oraşul Luminilor»”.

Dar Jocurile Olimpice de la Paris care au făcut centenarul în 2024 au mai rămas în istorie pentru încă un motiv în plus de mândrie naţională. În cartea ”100 de ani. Istoria echipei naţionale de fotbal a României 1922 - 2022”, autorul ei, Cătălin Oprişan, aminteşte de Johnny Weissmuller, născut la Freidorf, un cartier din Timişoara (pe atunci parte din Austro-Ungaria), care a cucerit patru medalii olimpice la nataţie. Ulterior, el avea să devină cunoscut şi ca actor, după ce a interpretat celebrul personaj ”Tarzan” în filmele din anii 30-40.

Paris 2024, peste fix 100 de ani

Jocurile Olimpice de la Paris din 2024 a fost cea de-a 34-a ediţie a Jocurilor Olimpice moderne de Vară. România a mers cu o delegaţie de 107 sportivi şi s-a întors cu nouă medalii la gât, dintre care trei de aur, patru de argint şi două de bronz.

”Ne bucurăm că am ajuns acasă, avem rezultate foarte bune, care puteau fi şi mai bune. Am avut locuri 4 care puteau fi medalii şi medalii de argint care puteau fi de aur”, a fost concluzia trasă de preşedintele COSR, Mihai Covaliu, după revenirea sportivilor români în ţară.

Sportivii care merită toate aplauzele României

Aurul a fost cucerit de: David Popovici (înot, 200 m liber), Florin Enache şi Andrei Cornea (canotaj, dublu vâsle masculin) şi Simona Radiş, Ioana Vrînceanu, Amalia Bereş, Adriana Adam, Maria Lehaci, Ancuţa Bodnar, Roxana Anghel, Magda Rusu şi Victoria Petreanu (canotaj, barca de 8+1 feminin).

Argintul le-a revenit următoarelor sportive: Simona Radiş şi Ancuţa Bodnar (canotaj, dublu vâsle feminin), Ioana Vrînceanu şi Roxana Anghel (canotaj, dublu rame feminin), Ionela Cozmiuc şi Gianina van Groningen (canotaj, dublu vâsle feminin, categoria uşoară) şi Mihaela Cambei (haltere feminin, cat. 49 kg).

Au urcat pe a treia treaptă a podiumului: David Popovici (înot, 100 m liber) şi Ana-Maria Bărbosu (gimnastică artistică individual – sol).

La întoarcerea în ţară, sportivii români medaliaţi la Jocurile Olimpice de la Paris au fost recompensaţi de omul de afaceri Ion Ţiriac cu autoturisme personalizate şi medalii de aur, în cadrul unui eveniment organizat la Ţiriac Collection din Otopeni.

”Dragi prieteni, dragi sportivi, dragi eroi, sunt probabil cel mai înalt din sala asta, am mult peste 2 metri, însă niciodată nu m-am simţit atât de mic. Vreau să vă mulţumesc încă o dată, nu pentru cele 30 de secunde, doi metri, un centimetru pe care le-aţi depăşit la Paris, ci pentru anii care stau în spate, de muncă, de suferinţă, de lacrimi, de sânge, de accidentări.

În numele românilor, vin eu, vine familia mea, vine fundaţia şi mai vin încă 19 de milioane de persoane să vă dea un mic gest de apreciere, care nu ajunge nici măcar la o unghie faţă de ce aţi făcut voi, însă e ce putem noi să vă dăm astăzi. Felicitări încă o dată şi mulţumesc”, a afirmat, emoţionat, Ion Alexandru Ţiriac.

Date, statistici, concluzii

Cu cele nouă medalii cucerite la Paris 2024, România a reuşit cea mai bună performanţă la Jocurile Olimpice din ultimii 16 ani. În 2008, la Beijing, sportivii români au obţinut tot nouă medalii (patru de aur, una de argint şi patru de bronz). La Londra 2012, am avut şapte medalii (două de aur, patru de argint şi una de bronz), la Rio 2016, patru medalii (un aur, un argint şi două de bronz) şi la Tokyo 2020, tot patru medalii (un aur şi trei de argint).

Astfel, România a încheiat ediţia din 2024 a Jocurilor Olimpice pe locul 23 în clasamentul pe medalii, din 84 de naţiuni participante.

Din 1896, când a avut loc prima ediţie, şi până în 2024, ţara noastră a lipsit doar de şapte ori în istorie la Jocurile Olimpice moderne: 1896, 1904, 1908, 1912, 1920, 1932 şi 1948. Ediţiile din 1916, 1940 şi 1944 nu s-au ţinut din cauza celor două războaie mondiale.

Până în momentul de faţă, după Paris 2024, România a cucerit în total 318 medalii: 93 de aur, 101 de argint şi 124 de bronz. Cele mai multe (53) au fost obţinute la Los Angeles, în 1984: 20 de aur, 16 de argint şi 17 de bronz. Singurele Jocuri la care România a participat, dar nu a câştigat nicio medalie sunt la cele de la Paris 1900 şi Amsterdam 1928.

Paris, mon amour

Parisul reprezintă ceva special pentru oricine. Pentru noi, românii, este un loc unde am reuşit să scriem istorie la Jocurile Olimpice. Este oraşul care ne-a ”luminat” drumul spre premierele olimpice. Prima participare, prima medalie, prima dragoste, care, aşa cum este vorba, nu se uită niciodată.

La fel cum, în celebrul film ”Casablanca” (1942), o capodoperă a cinematografiei, personajul interpretat de Humphrey Bogart i-a zis celui interpretat de Ingrid Bergman faimoasa replică ”Vom avea mereu Parisul”, aşa că şi noi, românii, vom avea întotdeauna Parisul, ”Oraşul Premierelor”!