Genoa şi Rapid, unite de centenar. Când ”grifonul” lua ultimul titlu, giuleştenii se înfiinţau. Povestea epocii de aur a noului club al lui Dan Şucu

Vestea finalului de an 2024 în fotbalul românesc este că Dan Şucu a devenit noul acţionar majoritar al clubului Genoa. Acum, patronul Rapidului deţine şi 77,7% din acţiunile grupării din Serie A, după ce a plătit 45 de milioane de euro, bani daţi pentru o majorare de capital.

Genoa, cel mai vechi club de fotbal din Italia

Genoa Cricket and Football Club (sau mai pe scurt Genoa CFC) este cel mai vechi club de fotbal din Italia.

A fost înfiinţat la data de 7 septembrie 1893 (deci acum 131 de ani), ca asociaţie în domeniile de cricket, atletism şi fotbal, de către emigranţi britanici, şi a primit culorile steagului naţionalei Angliei pe primele echipamente de joc.

Cu sediul în Genova, oraş-port şi capitală a regiunii Liguria, Genoa a câştigat 9 titluri de campioană în Italia: 1898, 1899, 1900, 1902, 1903, 1904, 1914-1915, 1922-1923 şi 1923-1924. A luat şi Coppa Italia, în 1937, acesta fiind ultimul trofeu din istoria celui mai vechi club italian de fotbal în activitate.

Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

Dar zeiţa Fortuna i-a întors spatele în câteva rânduri şi ”grifonului genovez”, care a fost vicecampion al Italiei de opt ori (1901, 1905, 1913, 1914, 1922, 1925, 1928, 1930) şi a pierdut o cupă naţională (1940).

Genoa îşi joacă meciurile de pe teren propriu pe ”Stadio Luigi Ferraris”, arenă cu o capacitate de 36.500 de locuri, pe care o împarte cu rivala Sampdoria, cealaltă echipă importantă a Genovei, acum în Serie B. Duelul direct dintre cele două concitadine este cunoscut ca ”Derby della Lanterna” (Derby-ul Farului).

Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.

Stadionul ”Luigi Ferraris”, casa genovezelor Genoa şi Sampdoria

Principala forţă a fotbalului italian în urmă cu mai bine de 100 de ani

Cu cele 9 titluri de campioană, Genoa este al patrulea cel mai titrat club de fotbal din Italia din acest punct de vedere, după Juventus (36), Inter Milano (20) şi AC Milan (19).

După cum se poate vedea din anii în care a câştigat campionatul, echipa ligurică domina fotbalul italian la răscrucea secolelor 19 şi 20, iar perioada de dominare s-a extins chiar şi după Primul Război Mondial.

Genoa a câştigat titlul în două rânduri de trei ori consecutiv, în intervalul 1898-1900 şi 1902-1904. Iar în anul ce a urmat celor două perioade, respectiv 1901 şi 1905, a fost vicecampioană.

În acele vremuri, Serie A încă nu exista (avea să apară abia în sezonul 1929-1930), astfel că titlul se decidea în cadrul unui turneu format din patru echipe. Un fel de Final Four de la handbal.

Cum fotbalul nu era încă aşa de răspândit şi popular atunci, erau cam aceleaşi echipe de fiecare dată, aşa că nu era foarte dificil ca una dintre ele să aibă ceva în plus, să fie mai răsărite, sa ia faţa celorlalte şi să fie dominantă în competiţie.

Totuşi, e de scos în evidenţă faptul că Genoa a fost aceea. Şi că a fost aşa, ”grifonul” Italiei, vreme de trei decenii.

1898 - Prima încoronare a ”grifonului”, la prima ediţie de campionat italian

Primul titlu din istoria lui Genoa a venit în 1898 şi a fost decis în urma unui campionat în patru echipe, desfăşurat într-o singură zi, la care au mai luat parte: Internazionale Torino, FBC Torinese şi Ginnastica Torino.

Genovezii au câştigat cu 2-0 semifinala cu Ginnastica, iar în finală s-a impus cu 2-1 în prelungiri în faţa lui Internazionale Torino. Practic, Genoa la putere, în faţa celorlalte trei torineze.

Genoa, 1898 - echipa care a câştigat primul titlu. Foto: italyonthisday.com

Totodată, anul 1989 este unic nu doar în istoria clubului Genoa, dar şi în analele fotbalului italian. Pentru că aceea a fost prima ediţie oficială de campionat din Italia.

Federaţia Italiană de Fotbal (FIGC), sau FIF pe vremea aia, lua naştere la 26 martie 1898 şi la mai puţin de două luni distanţă, 8 mai 1898, avea loc primul sezon intern din istoria fotbalului peninsular.

Iar prima echipă care se încorona campioană a Italiei era, da, aţi ghicit, Genoa din povestea noastră. Care e, de fapt, acum, a lui Şucu.

Completarea primului hat-trick de titluri consecutive

Anii 1899 şi 1900 au mai adus două campionate în vitrina echipei din Genova. La cel din 1899, avea de înfruntat în semifinale o echipă din zona ligurică, Sampierdarena, dar aceasta s-a retras, iar în finală a trecut cu 3-1 de Internazionale Torino. Finală cu repetiţie, la fel şi campioana.

În 1900, tot Genoa a făcut legea. A zdrobit-o cu 7-0 pe Sampierdarenese (echipă care ulterior s-a unit cu Andrea Doria şi au format Sampdoria), iar în finală s-a impus cu 3-1 în prelungiri în faţa lui FBC Torinese.

A doua triplă de campionate la rând

În anul 1901, Genoa a trecut printr-o schimbare importantă la nivel de design al echipamentului. A adoptat culorile tradiţionale de roşu şi albastru, cele cunoscute şi astăzi drept rossoblu. Iar această metamorfoză a fost extrem de benefică pentru ”grifoni”. Au mai urmat trei titluri la rând.

În 1902, băieţii genovezi au trecut cu 2-0 de AC Milan, în timp ce în 1903 şi 1904 s-au impus de două ori în faţa lui Juventus (3-0 şi 1-0). Liguria le lua din nou faţa echipelor din mai nordicele Lombardia şi Piemont.

Genoa, 1903 - echipa care a câştigat titlul 5. Foto: Gottfriedfuchs.blogspot.com

Totuşi, din 1905, dinastia genoveză asupra Italiei lua o pauză pentru 10 ani, iar puterea fotbalistică din Peninsulă era preluată de alte echipe ca Juventus, Milan şi Pro Vercelli.

Ciudatul şi controversatul titlu din 1915

Acel succes al lui Genoa din 1914-1915, al şaptelea din istoria clubului, a fost contestat mult timp (poate chiar şi astăzi) întrucât a fost obţinut într-un mod neobişnuit, fiind un caz particular.

Campionatul, care era încă desfăşurare, a fost suspendat deoarece Italia intrase în Primul Război Mondial. Turneul Centru-Meridional fusese câştigat deja de Lazio, care era calificată în finala statală şi o aştepta pe adversara câştigătoare a Turneului Nordic.

Aici, mai era de disputat o singură etapă, cu meciurile Genoa - Torino şi Milan - Inter. Genoa, care era lider cu 7 puncte, putea să fie egalată de Inter şi Torino, care aveau câte 5 puncte, în timp ce Milan era ultima (cu 3 puncte).

Totuşi, această ultimă rundă a Turneului Nordic, implicit şi finala, nu au mai avut loc. Erau lucruri mult mai importante decât fotbalul şi sportul care se întâmplau în lume în acele timpuri.

Italia intra în plin Prim Război Mondial, fotbaliştii erau pe front, mulţi dintre ei au rămas acolo pe vecie, astfel că linia peste acea ediţie de campionat a fost trasă din oficiu.

În 1919, după încheierea războiului, campioana din 1915 a fost declarată, de către Federaţia Italiană, Genoa, pe motiv de ”merit sportiv”, deoarece era pe primul loc înaintea etapei finale din Turneul Nordic din Italia, când a fost oprit sezonul respectiv. Lazio se consideră nedreptăţită. Şi pe bună dreptate.

Pe de altă parte, e de amintit şi faptul că printre cei morţi pe front, dintre fotbaliştii care şi-au făcut cu vârf şi îndesat datoria militară în acea realitate cruntă, a fost şi legendarul mijlocaş genovez Luigi Ferraris. Viaţa i s-a terminat în 1915, la 27 de ani. Iar din 1933, în onoarea sa, stadionul-templu din Genova îi poartă numele.

Ultimele două trofee de campioană au venit când a apărut Rapid

Cele din urmă două triumfuri reuşite de Genoa în prima divizie din Italia s-au petrecut în ani consecutivi: 1923 şi 1924. Adică fix în momentul în care, la aproximativ 1700 km distanţă de mers cu maşina de la Genova spre est, în capitala României (pe atunci România Mare), lua naştere clubul Rapid Bucureşti (25 iunie 1923).

Acum, la 100 de ani de atunci, prezentul celor două entităţi sportive are un numitor comun: pe acţionarul Dan Şucu. Afaceristul român este atât bossul giuleştenilor, cât şi al ”grifonilor”.

Dar aceşti 100 de ani mai înseamnă ceva pentru cele două ”surate”. Rapid a aniversat centenarul de existenţă, pe când Genoa a făcut centenarul de la ultimul titlu său de campioană a Italiei. Istoria şi micile ei surprize (că tot e perioada sărbătorilor), ironii, potriveli!

Revenind, Genoa a triumfat în ediţia din 1923 a campionatului italian după ce a zdrobit-o în finală pe Lazio cu 6-1 în dublă manşă (4-1, 2-0). Acest trofeu pierdut în dauna genovezilor nu mai au cum să-l pună la îndoială capitolinii.

În anul următor, 1924, Genoa lua al nouălea şi ultimul ei campionat din istorie. Trecea în finala Turneului Nordic de Bologna cu 3-0 la general, după o dublă manşă controversată. A fost 1-0 în tur, dar returul de la Bologna a fost suspendat din cauza unor revolte ale gazdelor. Federaţia a decis să atribuie o victorie cu 2-0 genovezilor.

Genovezi care au trecut în finala naţională de Savoia (reprezentanta Turneului din Sud) cu 4-2 la general (3-1, 1-1). De atunci şi până acum, Genoa a mai obţinut un singur trofeu major: o Cupă a Italiei.

Genoa, 1924 - echipa care lua ultimul titlu din istoria clubului. Foto: Guerin Sportivo

Genoa a luat şi Coppa Italia

Deci, Genoa nu a mai pus mâna pe titlu în Italia din anul în care se înfiinţa Rapid şi nu a mai câştigat un trofeu din 1937. Începutul anilor '30 au fost zbuciumaţi la ”grifoni”, care au şi retrogradat pentru prima dată în 1934, dar au revenit în elita fotbalului italian (deja Serie A pe atunci) după numai un sezon.

Şi în scurt timp a urmat şi succesul din Cupei Italiei, care a venit în ediţia 1936-1937, după ce a trecut cu 1-0 de AS Roma, într-o finală disputată la Florenţa.

Genoa şi AS Roma, la decernarea Cupei Italiei (1937). Foto: Asromaultras.org

Din acea echipă a ”grifonului genovez” câştigătoare a Coppei, doi jucători au făcut parte şi din lotul naţionalei Italiei care a cucerit Cupa Mondială din 1938, găzduită în Franţa: mijlocaşul Mario Genta şi atacantul Mario Perazzolo, cărora li s-a mai alăturat în '38 şi atacantul Sergio Bertoni. Aşadar, trei campioni mondiali genovezi!

Jucătorii de la Genoa se bucură la Florenţa, după triumful din Coppa Italia (1937)

Jucătorii români din istoria lui Genoa

De-a lungul istoriei, Genoa s-a dovedit a fi o gazdă foarte bună şi primitoare pentru fotbaliştii români care i-au trecut pragul. Au fost mulţi, 15 la număr. Dintre aceştia, 13 au bifat cel puţin un meci la prima echipă şi au adunat 322 de meciuri şi 27 de goluri.

De altfel, România este a cincea ţară ca număr de jucători străini care au jucat în tricoul rossoblu, după Argentina (56), Brazilia (34), Uruguay (19) şi Franţa (18).

Cei 13 fotbalişti români care au jucat la Genoa sunt:

Emil ”Gyula” Micossi (1932-1933)
Victor Pepoli (1934)
Dan Petrescu (1993-1994)
Paul Codrea (2000-2003)
Marius Sava (2002)
Valentin Năstase (2002)
Adrian Mihalcea (2002-2003)
Claudiu Niculescu (2002-2003)
Adrian Stoian (2013-2014)
Ionuţ Radu (2018-2019)
Denis Drăguş (2023)
Radu Drăguşin (2022-2024)
George Puşcaş (2022-2024)

Ceilalţi doi, îi numim aici pe Raul Opruţ şi Claudiu Micovschi, au crescut la academia lui Genoa, dar nu au prins nici măcar un minut de joc la prima echipă.

Aşadar, rămâne să urmărim ce se va întâmpla în continuare la Genoa, intrată în era lui Dan Şucu. Noi, românii, sperăm să mai vedem fotbalişti de-ai noştri jucând pe ”Luigi Ferraris”. Ei, genovezii, visează un nou titlu. Ar fi întâiul lor Scudetto din moderna Serie A, al 10-lea din istorie şi primul după mai bine de 100 de ani.