A ”fentat” moartea şi a primit o nouă şansă la viaţă: ”Acum fac minuni ca antrenor”. Dramele discrete ale celui care a răpus campioana FCSB | SPECIAL

A venit în România pentru prima experienţă mai serioasă ca antrenor, a salvat miraculos echipa de la retrogradare, a învins campioana FCSB, dar, cel mai important, a câştigat lupta cu o boală cumplită: cancerul. El e Tony da Silva, un aer proaspăt şi autentic într-o Superligă a României adesea vicleană.

Tony da Silva este un adevărat personaj. Carismatic, cu un simţ al umorului puternic dezvoltat, ambiţios din cale-afară, extrem de transparent, portughezul născut în Franţa a revigorat peisajul fotbalului românesc. (Re)venirea sa în ţara sa ”adoptivă” a dat o pată de culoare unui Copou mai mult negru decât albul de pe echipament.

Tony a învins cancerul. A driblat moartea şi acum se bucură de viaţă

Tony da Silva a sosit ca antrenor principal la Poli Iaşi într-un moment dificil atât pentru club, cât şi pentru el însuşi. Era data de 1 aprilie 2024. De ”Ziua Păcălelilor”, Copoul era gata să primească unul dintre cele mai autentice personaje de afară care au luat contact cu fotbalul românesc în ultimul sfert de veac.

Nu avea foarte multă experienţă ca antrenor în spate, lumea din România nu mai auzise de foarte mult timp de el, aşa că fanii ieşeni aveau motive serioase să fie sceptici cu privire la numirea sa ca antrenor principal al echipei.

La momentul respectiv, Poli Iaşi era într-o situaţie disperată în clasament, iar Tony da Silva avea ca obiectiv imediat salvarea de la retrogradare. Pentru asta a fost adus el şi îndepărtat Leo Grozavu. Situată atunci pe locul 7 din play-out, care duce în barajul pentru menţinere, Poli a reuşit, chiar miraculos, salvarea directă de la retrogradare. Deci, obiectiv îndeplinit!

Dar cea mai importantă reuşită pentru Tony da Silva a fost în plan personal. În luna martie, cu puţin timp înainte să fie instalat la Poli Iaşi, a învins cancerul! Nu-s vorbe goale, e purul adevăr, zis chiar de el.

Pe 4 martie, portughezul poreclit ”Pitbull”, pentru tenacitatea de care dădea dovadă ca fotbalist, a renunţat la postul de antrenor principal al echipei Montalegre, din liga a 4-a portugheză, şi a anunţat că trece printr-o problemă gravă de sănătate: ”Este momentul să mă uit mai mult la mine, să îmi tratez sănătatea, să câştig o nouă bătălie”.

A avut cancer de prostată şi a fost supus unei intervenţii la o renumită clinică de radioterapie şi oncologie din Porto. A mărturisit că problema de sănătate cu care s-a confruntat a fost o experienţă cumplită, care l-a speriat groaznic, dar, din fericire, totul a decurs bine şi acum se bucură că a primit o nouă şansă la viaţă.

”Am învins un cancer chiar înainte să am această provocare la Poli Iaşi. A fost un cancer la prostată, aveam trei noduli. Am avut oportunitatea să beneficiez de o tehnologie nouă cu laser. M-a costat 12.000 de euro, dar acum totul e în regulă. Sunt încă controlat, nu a mai reapărut nimic”, se confesa Tony, în Gsp.

Conform documentaţiei de specialitate, din punct de vedere epidemiologic, cancerul de prostată este a doua cea mai răspândită formă de cancer din lume în rândul bărbaţilor, după cancerul de plămâni, şi a patra cea mai frecventă formă de cancer în general, potrivit specialiştilor de servicii medicale de la Regina Maria, iar incidenţa acestei afecţiuni este în creştere continuă. La fel ca în restul celorlalte tipuri de cancer, timpul este cel mai bun aliat al suferindului, iar cu cât acesta este detectat mai repede, cu atât are şanse mai bune şi mai mari de tratament.

Tony da Silva a trecut cu bine peste acest moment delicat al vieţii sale şi a mulţumit tuturor pentru afecţiunea pe care a primit-o în lupta sa cu boala: ”După atâtea mesaje de susţinere, dragoste şi afecţiune este imposibil de răspuns tuturor, în acest moment delicat al vieţii. Am putut vedea şi simţi adevăratele inimi.

Vă mulţumesc din suflet pentru tot, sunt etern recunoscător. Ultimele noutăţi sunt bune, datorită unei monitorizări excelente. Cu câteva zile în plus de îngrijiri, voi fi pregătit să revin la fericire, să trăiesc cu bucurie, iubire şi plin de energie pozitivă. VĂ MULŢUMESC tuturor celor care au fost alături de mine”.

A dat tot ce a avut mai bun pentru Poli Iaşi şi a reuşit ce şi-a propus

Iar la scurt timp a venit şi provocarea numită Poli Iaşi: ”După o sperietură, sănătatea e bună şi acum mergem la luptă”. O luptă nu de viaţă şi de moarte, dar una suficient de preţioasă cât să o facă pentru mult timp de acum încolo. În mod cert, lupta numită fotbal nu e la fel de valoroasă cât propria-i viaţă, dar este extrem de însemnată pentru cineva atât de dedicat şi pasionat aşa cum este ”Pitbull” de Copou: ”Am avut forţa interioară să lupt. Dumnezeu mi-a dat putere să lupt pentru viaţa mea.

Vreau să mănânc viaţa cu totul. Vreau să fiu fericit. Vreau ca lumea să fie mândră de mine. Sunt un om credincios, dar am pus Poli Iaşi înainte de familie şi de Dumnezeu. De aceea îi cer scuze lui Dumnezeu, dar ştiu că va fi cu noi până la sfârşitul campionatului”.

Şi aşa a şi fost. După ce a salvat-o miraculos pe Poli Iaşi de la retrogradare şi a încheiat sezonul pe locul 12, Tony da Silva a fost cuprins de emoţie: ”A fost un an greu pentru mine, am învins un cancer acum trei luni şi acum Dumnezeu m-a ajutat şi cu asta. Când eşti o persoană dedicată, profesionistă, educată, poţi să nu câştigi azi, dar mâine Dumnezeu te ajută.

Nu era un moment uşor, era un moment foarte greu pentru club, pentru oraş. Este cea mai mare victorie. Azi am văzut că oraşul are nevoie de Poli Iaşi şi Poli are nevoie de oraş. Nimic nu este întâmplător. Acum 15 ani am câştigat primul titlu ca jucător în România, cu CFR Cluj, şi acum am făcut minuni cu Poli Iaşi ca antrenor. De obicei zâmbesc, dar acum sunt mort, sunt mai obosit ca jucătorii. Bravo băieţilor, bravo publicului”, se exterioriza antrenorul portughez, în luna mai.

Tony, un copil rebel. Sărac, a luptat pentru a supravieţui pe străzile zbuciumate ale Parisului

Dar nu doar cancerul i-a pus probleme portughezului nostru. Născut la 20 decembrie 1980, în Le Creusot, un orăşel de 20.000 de locuitori din centrul Franţei, la 160 km nord de Lyon, Tony da Silva a avut o viaţă cu foarte multe dificultăţi încă din primii săi ani. Copilăria a fost una grea şi şi-a petrecut-o într-un cartier rău famat din Paris, unde pericolul era la orice pas: ”Tot timpul am fost serios şi disciplinat, însă uneori viaţa te împinge în anumite direcţii. Ţin minte că erau anturaje periculoase pe străzi, droguri, arme, venea, de multe ori, poliţia prin cartier, inevitabil erai şi tu prins în astfel de lucruri”.

Tony a trebuit încă de mic să muncească şi să tragă tare pentru tot ce este şi ce are acum. Şi nu doar atât. A fost nevoit să recurgă la mult mai multe pentru a se putea întreţine: ”Nu pot să uit trecutul şi ce am trăit eu în viaţă. Am trăit într-o familie cu o situaţie foarte grea, dar sunt mândru de omul care am devenit. Când eram copil, dacă nu furam, nu aveam ce să mănânc. Am furat ca să mănânc, asta trebuie să ştie lumea. Şi ca mine au fost mulţi copii. Dar toate acele vremuri nu au legătură cu fotbalul, cu ce sunt astăzi. Acum sunt Tony, sunt tată şi sunt un model pentru copilul meu”.

Dar, în ciuda problemelor cu care a fost greu încercat, Tony i-a avut mereu alături pe părinţii săi: ”Tata mergea la muncă grea de la şase dimineaţa până la zece. Mama făcea curăţenie la alte persoane acasă în fiecare zi ca să ne dea de mâncare. Părinţii mei lucrau de dimineaţa până seara ca să mă întreţină pe mine şi pe sora mea mai mare. Eroii mei sunt părinţii mei fiindcă au făcut totul ca să-mi dea tot ce puteau ei”, povestea el, despre cei cărora le este etern recunoscător.

Odată cu creşterea în vârstă, fotbalul devenea din ce în ce mai important, aşa că ”am plecat de acasă la 12 ani pentru visul de a deveni fotbalist. Am fost sărac, sărac, dar tot ce am păţit în viaţă m-a făcut mai puternic”. Nu ştiu de portughezi, dar noi, românii, avem o zicală pentru asta: ”Ce nu te doboară, te face mai puternic!”. În orice caz, Tony, un franco-portughez cu suflet de român, are sânge latin în el.

Fotbalul a fost salvarea sa. Un impresar a fost impresionat de cum juca micul Tony fotbal pe maidanele Parisului, aşa că l-a luat de mână şi l-a dus la celebrul club PSG, unde a învăţat meserie, tainele fotbalului. A stat acolo până în 1999, când eroul nostru avea 18 ani.

Atunci a luat calea Portugaliei, unde a jucat pentru Dragoes Sandinenses, Chaves, Estrela Amadora, iar în 2007 a apărut pe radar România. Mai cu seamă, CFR Cluj, oportunitate care a reprezentat pentru el, în cele din urmă, cea mai frumoasă perioadă a carierei de fotbalist.

Succesul de la CFR Cluj şi o nouă dramă: ”A pierdut trei sarcini”

Tony a stat la Cluj-Napoca între 2007 şi ianuarie 2011, iar în trei sezoane şi jumătate a cucerit şapte trofee (de două ori titlul şi Supercupa şi de trei ori Cupa) şi a jucat în două sezoane în grupele Champions League. A disputat 121 de meciuri pentru ardeleni, fiind titularul incontestabil al postului de fundaş dreapta în echipa CFR-ului.

În ciuda acestor succese pe plan profesional, viaţa personală a fost din nou un subiect delicat şi a dus la plecarea sa bruscă din Gruia. Soarta avea să-i rezerve lui Tony o nouă doză de agonie.

El a venit la Cluj-Napoca alături de soţia sa, Elodie. Cei doi s-au cunoscut în 1998, în Franţa, când Tony era la tineretul lui PSG, şi au început o frumoasă (şi dramatică) poveste de dragoste. Tony îşi mărturisea frecvent dragostea faţă de Elodie prin poezii. “Când te-am zărit, mi-a fost teamă să te privesc / Când m-am uitat la tine, mi-a fost teamă că o să te doresc / Când te-am dorit, mi-a fost teamă că o să te iubesc / Acum, când te iubesc, mi-e teamă să nu te pierd!”, e una dintre ele, redată în Libertatea, în 2010. Romantic Tony ăsta, n-avem ce să zicem.

La patru ani distanţă, cei doi s-au căsătorit civil şi au avut o dorinţă arzătoare: să devină părinţi. Dar drama l-a lovit din nou crunt pe Tony da Silva. A mărturisit cu lacrimi în ochi că soţia sa ”a pierdut trei sarcini” şi simţeau nevoia să schimbe aerul din Gruia.

”De asta am plecat de la CFR, se acumulase prea multă negativitate. Nu la fotbal, în viaţă. Am pierdut trei copii. Era nevoie de o schimbare, o nouă provocare din punct de vedere familial. Până la urmă, cel mai mare trofeu a venit. Este el şi am muncit mult pentru el”. În sfârşit, Tony şi soţia sa deveneau părinţii unui băiat, dar fostul jucător a mai avut parte de o noutate nefastă.

”El a fost dorit mult. Eu nu mai sunt cu mama lui împreună. Am o nouă nevastă, care îl iubeşte ca şi cum ar fi mama lui. Eu cu mama lui suntem foarte buni prieteni. Am trăit o istorie foarte frumoasă. Am trăit mult împreună”, a povestit Tony.

Când a acceptat slujba de la Politehnica, Tony s-a acomodat foarte bine Iaşiului, dar are un singur mare dor: familia sa, care a rămas departe, în Portugalia: ”Am doar două pasiuni, familia şi fotbalul. Mă gândesc la familia mea zilnic. Fiul meu are 10 ani, îmi lipseşte mult. Dacă voi continua la Poli, vreau să îmi aduc soţia şi fiul aici, să îl înscriu la şcoală şi la fotbal aici, mi-ar plăcea foarte mult, îmi lipsesc enorm”.

Finalul carierei de fotbalist şi începutul profesiei de antrenor

Din Ardeal, Tony da Silva a revenit în Portugalia, unde a mai jucat la Vitoria Guimaraes, Pacos Ferreira şi Penafiel. S-a retras în 2015, la 34 de ani şi jumătate, şi a luat calea antrenoratului. A fost mai întâi antrenor secund la Academico Viseu şi Freamunde, iar apoi a pregătit echipe ca Oliveirense, Braganca, Vilar Perdizes şi Chaves U19.

A trecut din nou în planul al doilea şi a fost secundul lui Toni Conceicao la naţionala Camerunului (2019-2022) şi tot secund la Pacos Fereira. A revenit la funcţia de principal şi a condus-o pe Montalegre, în liga a patra din Portugalia, pe care a lăsat-o din motivele de sănătate amintite şi a preluat-o pe Poli Iaşi, pe care o conduce şi în prezent.

Până să devină antrenor cu acte în regulă, Tony a studiat şi a acumulat multă informaţie: ”Am făcut tot posibilul să iau diplome, să fac tot felul de cursuri de psihologie, licenţa Pro, de fizioterapie, am învăţat cum funcţionează corpul”.

Ca antrenor, Tony da Silva s-a şcolit alături de nume mari din lumea antrenoratului precum Pep Guardiola, Diego Simeone, Robero De Zerbi sau Paulo Fonseca. ”Am avut noroc să merg să lucrez cu Conceicao la naţionala Camerunului. Acolo s-au deschis multe uşi pentru mine”. Şi, ambiţios din fire, antrenorul Tony vrea să depăşească performanţele obţinute de fotbalistul Tony.

”Meseria de antrenor e cea mai grea din lume. Nu fizic, ci din punct de vedere emoţional, pentru că un antrenor e singur tot timpul. Când câştigi, toată lumea câştigă. Când pierzi, numai antrenorul pierde”, s-a destăinuit antrenorul portughez.

Mai mult, a făcut multe stagii de pregătire profesională, pentru că ”sunt o persoană foarte autocritică” şi ”vreau să evoluez mereu. Trebuie să fim umili şi să mergem la alte persoane de la care să învăţăm”. Şi asta a făcut: ”Lucrez în fiecare săptămână cu un mental coach, care munceşte şi pentru AC Milan”. Iar ce învaţă el dă mai departe şi celorlalţi. Acum, beneficiarii sunt jucătorii Iaşiului. ”Când fac echipa, nu mă uit la paşaport, la culoarea pielii sau la vârstă, ci mă uit la calitate şi la forma de moment. Un mesaj pe care l-am văzut la Pep Guardiola: Dacă vrei să vorbeşti cu mine, arată-mi pe teren", le transmite antrenorul Tony elevilor săi din Copou.

Poli Iaşi este prima sa experienţă ca antrenor principal la o formaţie de primă ligă. ”Am fost ales aici pentru un suflu diferit la echipă, o nouă gândire, o nouă mentalitate. Am fost întotdeauna o persoană sentimentală. Tot ce am trăit până acum mi-a format caracterul. Dacă tu ai în faţă un lider care e onest, transparent, nu te minte, jucătorii te răsplătesc pentru asta 100%. Pentru mine, toţi jucătorii sunt la fel şi toţi sunt diferiţi. Fiecare are caracterul lui.

Sunt o persoană învingătoare. Nu-mi place să pierd. Când pierd, nu mănânc, nu dorm, nu mă simt bine. Aşa am fost educat, aşa m-a învăţat viaţa, niciodată nu sunt mulţumit. Nici când câştig, nu sunt mulţumit total”, este o mică parte din filosofia lui Tony despre fotbal.

Tony, de la ardelean, la moldovean. România, patria din suflet

Tony da Silva a revenit în România după 13 ani. În 2011 a plecat din Ardeal pentru ca în 2024 să treacă de cealaltă parte a Carpaţilor. Iaşiul a fost chemarea sa şi s-a acomodat foarte bine în Copou.  

Nici nu a fost foarte dificil, deoarece a fost la curent cu fotbalul românesc: ”Acum sunt în România, la Iaşi, şi e ca şi cum aş fi la Roma sau Paris, nu se simte nicio diferenţă. Dacă nu aveam informaţii, nu eram aici. În Portugalia am urmărit meciurile din Superliga pentru că am acces la canalele româneşti. Ştiu fiecare jucător de la Poli ce joacă şi ce poate”, dezvăluia acesta, conform site-ului Poli Iaşi.

Nu a uitat nici limba română: ”Vorbesc foarte bine română. Faptul că am urmărit meciurile în limba română mă ajută. Deşi am plecat de câţiva ani, am ţinut contactul cu România. Din punctul meu de vedere, când vii într-o ţară străină, trebuie, în primul rând, să înveţi limba, să-i respecţi cultura şi obiceiurile. Am făcut tot posibilul să învăţ limba română în primii ani aici. Am venit în România, vorbim româneşte. Eu, dacă vreau să fiu respectat, trebuie să te respect pe tine, iar dacă tu nu faci acest efort, atunci e greu”.

Când a auzit de oferta de la Poli Iaşi, şi-a luat bilet pentru primul avion spre România: ”Când am venit la Iaşi, nici măcar nu ştiam salariul, când m-a contactat conducerea, am acceptat fără să mai stau pe gânduri. Mi-am luat bilet de avion cât mai repede şi am plecat. Abia când am ajuns aici, mi-au zis că trebuia să discutăm despre salariu şi alte aspecte”, a afirmat el, conform Bzi.

Cu toate că ”aveam mai mulţi bani ca junior la Paris decât câştig ca antrenor, pe mine nu mă interesează, eu am venit cu inima deschisă. Fotbalul şi România mi-au dat multe lucruri, este şi rândul meu să dau ceva înapoi”. Nu ţi-ai putea dori o declaraţie mai plină de sentiment, recunoştinţă şi admiraţie din partea unui străin pentru propria ta ţară!

Lui Tony, România îi aduce aminte de Portugalia. Pentru el, cele două ţări se aseamănă foarte mult: ”Suntem foarte asemănători, românii şi portughezii, că suntem latini. Portughezii reuşesc să se acomodeze uşor aici”. Iar românii ar putea lua exemplul portughezilor: ”Nouă un străin ne-a schimbat mentalitatea. E vorba de Scolari, un brazilian, a venit la noi şi ne-a schimbat mentalitatea, ne-a unit. Şi cred că România poate să urmeze exemplul Portugaliei. E o ţară mai mare, mai multe persoane”. Dar dacă un anumit model a avut succes într-un anume context, nu înseamnă că acelaşi model aplicat într-un alt context ar mai avea acelaşi rezultat pozitiv. Mai ales când vine vorba de o ţară cu aproape 50 de ani de regim totalitar.

Tony, Poli şi perspectivele sezonului 2024-2025

Portughezul Tony a salvat-o pe Poli de la retrogradare şi a avut un discurs plin de fair-play. Dacă de regulă un antrenor nou-venit la o echipă aruncă cu noroi şi lansează acuze la adresa celui plecat, protagonistul nostru a avut un mesaj superb pentru predecesorul Leo Grozavu.

”Dedic această salvare, pentru mine cât un titlu, lui Leo Grozavu. Nu pot să fiu fraier şi să uit ce a făcut omul ăsta. A promovat echipa, a făcut echipa. Din păcate pentru el, lucrurile nu mergeau bine. El a început munca şi eu am terminat-o. Mulţumesc, Leo, pentru ce ai făcut pentru această echipă. Este şi victoria ta”. Tony, ”Pitbull” de Copou, a dat tuturor o lecţie despre diplomaţie şi profesionalism. Să lauzi aşa un coleg de breaslă nu e de-ici, de-colo, dar e la îndemâna franco-portughezului cu suflet de român.

Salvaţi de emoţiile ”B”-ului, ieşenii au privit cu ceva mai mult entuziasm noul sezon intern, unul în care şi-au propus să aibă un final mai liniştit de campionat, fără mult dramatism. Dar şi dacă e să fie la fel, au pe bancă omul potrivit pentru a o scoate din nou la capăt, campionul olimpic al celor care au răzbit de fiecare dată când viaţa i-a lovit. Când viaţa îţi dă croşeu după croşeu, dramă după dramă, nu te lăsa doborât. Din contră! Trage adânc aer în piept, fii calm, întăreşte-te şi aplică tu KO-ul fatal. Cu zâmbetul pe buze, aşa cum ne-a învăţat Tony da Silva, ”Pitbull” din Copou!

Iar în noul sezon, Poli Iaşi a avut următoarele rezultate, în primele opt etape: Sepsi - Poli 1-0, Poli - Botoşani 1-0, Poli - Gloria 1-2, Farul - Poli 2-0, Poli - Dinamo 2-2, FCSB - Poli 0-2, Poli - Rapid 1-2 şi Hermannstadt - Poli 6-2. În această serie, a învins campioana FCSB chiar în deplasarea din Ghencea, a încercat să-l încurce pe Şumudică la debutul acestuia pe banca Rapidului şi a fost scuturat serios de sibienii lui Măldărăşanu.

Dar pauza prilejuită de meciurile echipelor naţionale vine cum nu se poate mai bine. Îi dă şansa lui Tony da Silva să strângă rândurile, să revizuiască ce şi unde a greşit şi să repare acolo unde consideră că este necesar să o facă. 

Chiar dacă este posibil să nu-i iasă din prima, dar, în final, tot îi va ieşi ce îşi va propune, pentru că aşa este el, Tony da Silva, nimeni altul decât cel mai în măsură să cadă tot în picioare şi să răzbată: ”Când eşti o persoană dedicată, profesionistă, educată, poţi să nu câştigi azi, dar mâine Dumnezeu te ajută”. Semnat, Tony da Silva, omul care a primit şansa la o nouă viaţă, una în care acum face ”minuni ca antrenor”.

Afla mai multe despre: tony, tony da silva, poli iasi, superliga, cfr cluj, special, romania, copou