Abisul oraşului Sevilla. 2000, anul în care capitala Andaluziei a rămas fără echipă în La Liga. Betis şi FC Sevilla au mers la braţ în Segunda | SPECIAL

Pauza dedicată echipelor naţionale s-a încheiat, iar acum atenţia se mută pe campionatele interne. În acest weekend, mulţi ochi, mai ales cei ai amatorilor de fotbal spaniol, vor fi aţintiţi pe derby-ul dintre Betis şi FC Sevilla, din etapa a 29-a din La Liga.

Sevilla, cu o populaţie de aproape 700.000 de locuitori, este al patrulea oraş ca mărime din Spania şi capitala Andaluziei, regiunea care ocupă tot sudul continental al acestei ţări. 

Totodată, este şi locaţia unuia dintre cele mai crâncene şi pasionante derby-uri din fotbalul spaniol: cel dintre Betis şi FC Sevilla, cunoscut şi ca ”El Gran Derbi” sau ”El Derbi Sevillano”. 

Mulţi sunt de acord cu faptul că este chiar cel mai intens derby din Spania, prin ataşamentul şi pasiunea fanilor, prin tot ceea ce se întâmplă pe teren şi în afara sa, prin starea de spirit pe care o generează în oraş acest duel dintre cele două rivale locale.

”El Gran Derbi” are o vechime de un secol, dar o singură dată în istorie s-a întâmplat ca atât Betis, cât şi FC Sevilla să retrogradeze în acelaşi timp în liga a doua. Acest cel mai rău scenariu care a fost posibil pentru oraşul Sevilla a avut loc în anul 2000. Să vedem ce s-a întâmplat atunci.

Sezonul 1999-2000, cel mai ciudat şi imprevizibil din istoria Spaniei

La răscrucea dintre milenii, fotbalul din Spania a trăit ceva ce nu s-a mai repetat şi foarte puţin probabil că se va mai întâmpla. Cei nostalgici privesc acea perioadă ca fiind adevărata glorie a scenei interne din patria toreadorilor, iar sezonul 1999-2000 a fost punctul culminant.

Competitivitatea era pretutindeni, fiecare etapă producea rezultate şocante, iar trofeele părăseau puterile tradiţionale în favoarea echipelor cu vitrine mai sărace, din provinciile îndepărtate.

Anul 2000 a însemnat pentru La Liga ceva ce pare de neconceput astăzi. Campioană devenea în premieră surprinzătoarea Deportivo La Coruña (69 de puncte, din al doilea cel mai mic oraş din Spania (al 19-lea ca mărime al ţării) care ia titlul. Era şi prima ispravă a celor care urmau să ajungă ”Super Depor”. 

Pe locul 2 venea FC Barcelona (64 p), deci nu era vreo mare surpriză. Dar poziţiile 3 şi 4 erau ocupate de Valencia (64 p) şi Zaragoza (63 p). Vă întrebaţi, poate, unde era locul lui Real Madrid în această ierarhie. Ei, bine, mai jos, doar pe 5 (62 p).

Cam atât în fruntea La Ligii. În subsol, situaţia a fost cu adevărat dramatică şi greu de înţeles pentru fotbalul spaniol. Real Betis (42 p), Atletico Madrid (38 p)şi Sevilla (28 p), trei dintre marile forţe ale Spaniei, au retrogradat toate în acelaşi timp în Segunda! Acest extrem de improbabil trio de retrogradate şi-a semnat sentinţa chiar cu o etapă înainte de final. 

Mai mult decât atât, anul 2000 nu a însemnat pentru Atletico doar coborârea în ”B”, ci şi eşecul din finala Copa del Rey, în faţa lui Espanyol (1-2), unde strălucea la mijlocul terenului şi al nostru Costel Gâlcă. ”Los Colchoneros” au şi acum coşmaruri cu acel prim an al noului mileniu.

Dar marile surprize au fost şi la premiile individuale luate de jucători. Golgheterul acelei ediţii din Primera. Nu era vreun nume consacrat, nu venea de la un club grande, dar a marcat 27 de goluri. Trofeul Pichichi în acel sezon era câştigat de Salva Ballesta, de la Racing Santander, ocupanta modestului loc 15.

Ca o curiozitate în plus, atacantul spaniol a livrat mai mult de jumătate din totalul golurilor reuşite de echipa sa de club, 52.

Trofeul Zamora, acordat celui mai bun portar al sezonului, i-a revenit lui Martín Herrera, argentinianul din poarta lui Alaves, echipa cu cele mai puţine goluri primite în acel campionat: doar 37.

Ca un paradox, în ciuda ”turbulenţelor” care s-a declanşat în acea ediţie de La Liga, Spania a pus stăpănire pe Liga Campionilor. Finala din 2000 era 100% spaniolă. Real Madrid şi Valencia ”Cobrei” Adi Ilie îşi disputau trofeul, iar câştig de cauză avea echipa din capitală (3-0).

Era prima dată când două echipe din aceeaşi ţară s-au întâlnit vreodată în finala UCL. Totodată, acela a reprezentat şi momentul de început al dominaţiei spaniole în cupele europene!

Apariţia fotbalului în Sevilla

Nu doar Atletico Madrid a suferit o dramă în anul 2000, dar şi oraşul Sevilla. Atât Betis, cât şi FC Sevilla au retrogradat în Segunda la capătul acelui sinistru sezon, ieşit cu totul din tiparele normalului.

Primul club apărut dintre cele două a fost FC Sevilla, care a fost fondat oficial la 25 ianuarie 1890, de căte un grup de tineri, jumătate britanici şi jumătate spanioli, după cum notează site-ul oficial al grupării. ”Clubul de fotbal Sevilla a fost înfiinţat în mod corespunzător, iar oficialii săi au fost aleşi”, era titrat un articol apărut la data de 17 martie 1890 în ziarul scoţian ”The Dundee Courier”.

Cei supranumiţi ”Los Nervionenses”, după numele cartierului unde este sediul clubului, îşi joacă meciurile de pe teren propriu pe Estadio ”Ramon Sanchez-Pizjuan”, o arenă cu o capacitate de 42.000 de locuri. Care ar urma să fie extinsă în viitorul apropiat la 55.000 de locuri.

Denumirea stadionului provine de la avocatul Ramon Sanchez-Pizjuan Munoz, care a fost preşedintele lui FC Sevilla între 1932 - 1941 şi 1948 - 1956. Acesta a murit brusc în 1956, în timpul construcţiei noii arene, finalizată în 1958. Drept omagiu, aceasta a fost numită după răposatul preşedinte al clubului.

Cum recent-ivita FC Sevilla avea nevoie de o echipă care să stârnească o rivalitate şi o competitivitate locală, a apărut Real Betis Balompie, club înfiinţat oficial în anul 1907, din unirea Seville Balompie şi Betis FC, şi devenit operaţional în 1909.

Dar ce înseamnă, mai exact, denumirea întreagă a clubului? Balompie este varianta curată şi spaniolă a cuvântului fotbal. Betis, derivat din latinescul Baetis, este denumirea romană a râului Guadalquivir care trece prin Sevilla şi numele provinciei romane care găzduia Andaluzia de azi. Iar sintagma ”Real”, a patronajului regal, a primit-o în anul 1914, din partea monarhului Alfonso al XIII-lea.

Betis este cunoscută şi ca ”Los Verderones” (”Verdelele”), iar casa ei este Estadio ”Benito Villamarin”, o arenă de 60.000 de locuri, pe care joacă încă din anul 1929. Cea mai recentă renovare a stadionului a avut loc în 2017.

Atât FC Sevilla, cât şi Betis au în vitrină un trofeu de campioană a Spaniei: în 1946, respectiv 1935. În ultimele două decenii, ”Los Nervionenses” au cunoscut şi faima europeană. Mărturie stau multiplele trofee din Cupa UEFA/Europa League. E regina acestei competiţii.

Cum a rămas Sevilla fără ambele echipe în La Liga

Capitala Andaluziei nu va uita anul 2000. A fost unic şi cu de toate în fotbalul spaniol. Fatidic pentru cele două mari cluburi din Sevilla, care au retrogradat simultan în Segunda.

FC Sevilla a fost prima care şi-a aflat deznodământul, fiind de departe cea mai slabă echipă din campionat, chiar dacă era doar o nou-promovată.

A terminat pe ultimul loc, cu doar 28 de puncte acumulate, cu 10 mai puţin decât Atleti, de pe 19, a avut cele mai puţin victorii (5), cele mai multe eşecuri (20), cele mai multe goluri primite (67) şi cel mai slab golaveraj (-25).

La momentul startului de sezon 1999-2000, ”Los Nervionenses” erau proaspăt reveniţi în elita fotbalului spaniol, după două sezoane petrecute în liga a doua. Ei au mai trecut printr-o retrogradare în 1997, când au picat tot de pe locul 20. Deci faptul că au recidivat în 2000 nu era chiar o mare surpriză pentru Rojiblancos.

Tragedia cu adevărat mare pentru Sevilla urma să se producă în ultima etapă a sezonului dintre milenii, atunci când nici Betis nu a putut supravieţui. Pesemne că los chicos în verde şi alb au zis că e mai bine să-şi însoţească rivalii în Segunda, ca să-şi dea parte-n parte şi acolo.

”Los Verderones” au încheiat în genunchi acel campionat: cu cel mai slab atac (33 de goluri marcate), pe locul 18, primul retrogradabil, cu 42 de puncte. Prima peste linia salvării a fost Numancia, cu 45 de puncte.

Uite încă una despre acel sezon ciudat din Primera: nu a ţinut nici teoria cu cele 40 de puncte necesare ca se te salvezi. Betis a aflat asta pe pielea ei.

Pentru a ilustra şi mai bine haosul care le-a dominat pe cele două echipe andaluze în 1999-2000, este de precizat şi factorul legat de schimbările de antrenori care au avut loc la acesteea.

Ca orice formaţie care se zbate să rămână în prima ligă, atât FC Sevilla, cât şi Betis au început sezonul cu un antrenor şi l-au terminat cu altul. Cea dintâi l-a demis pe Marcos Alonso Peña în martie 2000 şi l-a înlocuit cu Juan Carlos Alvarez. Degeaba.

Verzii, în schimb, au apelat la două permutări pe banca tehnică. Campionatul l-au început cu Carlos Griguol, l-au continuat cu Guus Hiddink şi l-au încheiat cu Faruk Hadzibegic. Nici aşa n-a mers.

Orice au încercat să facă andaluzele, nu au reuşit. Au rămas relevante şi consecvente în sens negativ, ca să pice în ”B” în acelaşi timp şi să scrie o altă pagină în istoria fotbalistică din Sevilla.

”El Derbi Sevillano”, în Segunda

Aşadar, sezonul 2000-2001 le-a găsit şi pe Betis, şi pe FC Sevilla în liga a doua din Spania. Dar, spre bucuria fanaticilor fani din Andaluzia, nu au stat prea mult pe acolo. Doar o stagiune. Au promovat în Primera în 2001.

FC Sevilla a câştigat Segunda, cu 80 de puncte, iar concitadina ei a venit pe 2, cu 5 puncte mai puţin. A treia promovată a fost Tenerife, care i-a provocat un nou deznodământ tragic lui Atletico.

Cele două au terminat cu acelaşi număr de puncte, 74, dar madrilenii au avut golaveraj inferior insularilor, +20, respectiv +26. Astfel, Atleti a mai petrecut un sezon prin liga a doua, reuşind să revină în elită abia în 2002.

În acel 2000-2001, ”El Derbi Sevillano” a avut loc în Segunda. Chiar dacă cele două rivale nu mai făceau parte din crema fotbalului spaniol, fanii ”sevillistas” şi ”beticos” au rămas aproape de echipele lor favorite. 

Pentru a-şi arăta apartenenţa faţă de clubul cu care se identifică, au pus şi mai multă pasiune în cântecele lor, şi mai multă intensitate în încurajările cu care şi-au împins de la spate idolii din teren, şi mai multă dorinţă în scandările care au însufleţit meci de meci arenele cunoscute de ei drept ”acasă”.

În cele două derby-uri disputate în eşalonul secund, FC Sevilla s-a impus în turul de pe ”Benito Villamarin” (3-1), iar returul de pe ”Ramon Sanchez Pizjuan” s-a încheiat la egalitate (1-1).

”El Gran Derbi”, cel mai ”caliente” derby din fotbalul spaniol

De la revenirea ambelor în elita Spaniei, FC Sevilla nu a mai retrogradat niciodată. Ba chiar a cunoscut o traiectorie ascendentă care a culminat cu şapte triumfuri în a doua competiţie europeană la nivel de cluburi. 

În schimb, rivala ei a mai trecut de două ori prin ”B”: în 2009 şi în 2014. Ultima oară, ”beticos”, aşa cum sunt cunoscuţi fanii lui Betis, au suferit umilinţa supremă.

Betis retrograda de pe ultimul loc şi era eliminată în optimile Europa League chiar de marea rivală, FC Sevilla, cea care avea meargă până la capăt şi să ridice deasupra capului şi trofeul.

În acea dublă europeană, Betis învingea cu 2-0 pe pe ”Ramon Sanchez Pizjuan”, cu acelaşi scor pierdea pe teren propriu şi era învinsă şi la penalty-uri cu 2-4. În faţa propriilor fani! Numai de partea verde a oraşului Sevilla să nu fi fost în acele momente.

Dar acum, la un deceniu distanţă, Betis i-a luat faţa marii ei rivale. În ultimii ani a terminat La Liga deasupra concitadinei, reuşind chiar să ia şi un trofeu important: Copa del Rey (2022).

La fel vrea să fie şi deznodământul actualului sezon. Cu un lot de jucători în care strălucesc Isco, Bartra, Antony, Fornals sau Johnny Cardoso, trupa condusă acum de Manuel Pelegrini trage la un loc de Liga Campionilor (Spania va trimite cinci echipe datorită coeficientului).

În schimb, FC Sevilla, după mulţi ani în care a fost echipa care a strălucit mai tare, în anii recenţi a intrat într-un con de umbră. 12, 14 şi 11. Primele două numere sunt locurile pe care a terminat ultimele două campionate, iar ultimul este poziţia actuală din clasamentul La Liga.

Totodată, Betis este şi în cursa pentru un trofeu european. Ajunsă în sferturile Conference League, vrea să meargă până la capăt şi să cunoască şi ea sentimentul de glorie continentală. Însă nimic nu i-ar încânta mai mult pe ”beticos” decât un triumf acum într-o directă cu ”sevillistas”. 

Un nou episod din ”El Gran Derbi”, cel mai ”caliente” derby din fotbalul spaniol, se joacă duminică în La Liga, cu Betis în rol de gazdă. După ce, în urmă cu 25 de ani, marea rivalitate din Sevilla încălzea doar ”B”-ul din Spania. Un sezon pe care Andaluzia ar vrea să nu mai fie nevoită să-l repete vreodată.

Afla mai multe despre: la liga, spania, betis, sevilla, fc sevilla, primera, segunda, special, el gran derbi