Incredibil! Mourinho a luat legătură cu un jucător al FCSB şi a încercat să îl transfere în Italia: ”Am stat de vorbă o oră şi jumătate la Bucureşti”

Mirel Rădoi (42 de ani) a dezvăluit cum a ratat un transfer la Inter în perioada în care evolua în tricoul FCSB-ului, pe atunci încă numită Steaua, pe vremea când Jose Mourinho (60 de ani) o antrena pe formaţia din Milano.

Sosit la Inter în 2008, la aproape un an după despărţirea de Chelsea, Jose Mourinho a identificat rapid una dintre probleme noii sale echipe şi un jucător care ar fi putut să o rezolve pe aceasta.

Lusitanul era în căutarea unui închizător, care ar fi putut evolua şi în centrul apărării, şi l-a identificat pe Mirel Rădoi ca un candidat ideal pentru formaţia italiană.

”Eram foarte bulversat”

”The Special One” a venit la Bucureşti pentru a vorbi cu căpitanul FCSB-ului din acea vreme şi a îi ”vinde” proiectul Inter, iar Rădoi a fost extrem de impresionat de ceea ce i se oferea.

Fostul mijlocaş era extrem de interesat de mutarea şi credea că visul său de a ajunge pe San Siro se va împlini, dar, în cele din urmă, transferul a picat, întrucât Gigi Becali cerea o sumă importantă de bani.

Mirel Rădoi a recunoscut că ratarea plecării în Italia l-a afectat extrem de rău din punct de vedere psihologic, motiv pentru care a fost ”disperat” să plece cât mai rapid apoi, ajungând la Al Hilal.

Mourinho a încercat să îl transfere pe Rădoi la Inter

”(n.r. ai văzut transferul la Al Hilal ca pe o înfrângere?) Nu neapărat ca pe o înfrângere. Pentru mine, era un moment - e mult spus escapadă - în care voiam să plec.

Având în vedere tot ceea ce se întâmplase în urmă... a fost perioada 2003-2004, când am avut oferte clare, chiar am discutat cu anumiţi antrenori, dar clubul a cerut foarte mulţi bani pe mine la momentul respectiv.

După aceea, a fost perioada 2005, când m-am operat şi am avut din nou o cădere. A urmat o perioadă în care am început să am din nou evoluţii bune, ne-am calificat la Campionatul European.

Din nou, sumele de transferuri erau foarte mari. Momentul culminant a fost când trebuia să se realizeze transferul la Inter. Chiar şi după negocierile purtate între cluburi şi discuţia mea cu Mourinho, (n.r. transferul) nu s-a făcut.

Eram, din punct de vedere psihologic, foarte bulversat. Pentru mine, a fost o şansă mare această ofertă. Sunt sigur că, dacă nu reuşeam să plec, clubul nu mai lua niciun ban pe mine, iar evoluţiile mele ar fi fost din ce în ce mai scăzute.

Mă plafonasem deja în campionatul românesc, riscam să nu mai am evoluţii bune nici pentru echipa naţională şi puteam să ajung un jucător...

(n.r. de duzină?) Care să aibă regrete foarte mari şi să nu mai apuce să joace nici pentru Steaua (n.r. FCSB) în momentul respectiv. Aia a fost teama mea, pentru că simţeam, din punct de vedere psihic, că eram foarte apăsat.

Eram sub o presiune imensă. De asta eu înţeleg jucătorii care ratează transferuri de ce au apoi un impas, pentru că şi eu am trecut prin lucrul acesta. E greu de explicat cuiva emoţional.

Dar începi, chiar şi la antrenament, la anumite exerciţii, să vezi că nu mai eşti tu. Vezi că, la un simplu exerciţiu de pasare, tu nu mai dai pasele pe care le dădeai înainte şi începi să te întrebi de ce.

E greu să explici cuiva toate momentele astea prin care treci, aşa că eu îi înţeleg pe aceşti jucători. La mine, reculul a fost foarte mare! (n.r. cu cât e mai mare numele echipei care te vrea şi transferul nu se realizează, cu atât şocul e mai mare) Într-adevăr.

Şi să stai faţă în faţă cu Mourinho, să-ţi explice unele lucruri pe care le vrea de la tine, să-ţi spună că el vrea un anume tip de fundaş central care să-l înlocuiască pe Cordoba, iar eu eram acelaşi tip...

În mintea mea, era ca şi cum nu mai rămăsese nimic de făcut decât să plătească banii şi visul mi se va îndeplini. Am jucat alături de Chivu la echipa naţională a României, urma să jucăm împreună şi la Inter.

Nefăcându-se acest transfer, eram într-o groapă din punct de vedere psihologic. Oarecum, problemele astea le-am transpus mai departe şi acasă. Nu mai vorbeam nici cu familia, nici cu soţia, copilul, nu ieşeam în parc, eram numai în casă.

(n.r. cu Mourinho cât timp ai stat de vorbă, la Bucureşti s-a întâmplat, nu?) Cred că vreo o oră şi jumătate. (n.r. şi ai plecat de acolo 'topit') Îţi dai seama.

În momentul în care vorbeam de fotbal, imediat intervenea o întrebare de familie, imediat intervenea iar ceva despre fotbal, apoi intervenea iar...

După aceea, punea o întrebare despre alimentaţie, despre recuperare, despre cum văd eu fotbalul într-un sistem, în alt sistem, în poziţie de număr şase, în poziţe de fundaş central. A fost o discuţie fabuloasă!

Nu degeaba i se spune 'The Special One'. Afla lucruri de la tine aproape fără să-ţi dai seama. Abia după ce terminai discuţia, îţi dădeai seama că ai spus mai mult decât ai fi vrut”, a declarat Mirel Rădoi, pentru Gsp.

Afla mai multe despre: mirel rădoi