It's party time! Aşteptarea de 35 de ani pentru o bucurie dezlănţuită. Liverpool, ultimul titlu înainte de Premier League, Klopp şi Slot | SPECIAL

Liverpool este noua campioană a Angliei. Cinci ani a durat aşteptarea pentru al doilea ei titlu din era Premier League. Pentru cel luat în 2020, răbdarea ”cormoranilor” a fost de şase ori mai mare ca perioadă de timp: din 1990.

După de 35 de ani!

Liverpool a învins-o cu 5-1 pe Tottenham şi a câştigat cel de-al 20-lea ei titlu din istorie, la egalitate cu rivala Manchester United. Sărbătoarea cu mare fast care a început pe 27 aprilie, în etapa a 34-a, va continua pentru ”cormorani” în toată luna mai şi se va prelungi de-a lungul întregului sezon viitor. 

Oraşul Liverpool a devenit roşu, cu nişte pete albastre. Iar Anfield Road ”soarele” său. Legendarul stadion a fost neîncăpător pentru fanii care au vrut să fie prezenţi la meciul care a stabilit la cine va merge titlul din sezonul 2024-2025 al Premier League. Şi să-l audă pe viu pe Arne Slot cântând, la provocarea lui Jurgen Klopp.

Dar 35 de ani! Atât au avut de aşteptat ”cormoranii” pentru a fi de faţă şi a sărbători pe stadion când echipa lor favorită este încoronată drept campioană a Angliei. În 2020, bucuria lor a fost umbrită de pandemia de Covid-19. Anfield-ul era gol, suporterii erau nevoiţi să stea pe la casele lor, în izolare.

Ultima lor sărbătoare adevărată de titlu a fost în 1990, într-un cu totul alt fotbal şi cu totul alte vremuri, când încă nici nu exista Premier League. 

Kenny Dalglish, antrenor-jucător la Liverpool

Povestea campionatului 1989-1990 pentru Liverpool începe din 1985, an în care Joe Fagan se retrăgea din cariera de manager, ultimul său meci fiind dramatica finală de Cupa Campionilor Europeni cunoscută pentru dezastrul de pe Stadionul Heysel din Brussels.

La conducerea echipei, în locul său era numit Kenny Dalglish, care îndeplinea funcţia de antrenor-jucător. S-a dovedit decizia corectă, pentru că din această postură scoţianul a adus trei titluri în vitrina ”cormoranilor”.

Primul dintre ele a venit chiar în sezonul său de debut: 1986. An în care a luat şi FA Cup, reuşind dubla internă. Următorul titlu a sosit în 1988, iar peste încă doi ani a fost bifat şi cel din '90. În '89, legendarul scoţian a mai pus de-un trofeu în palmaresul lui The Reds: încă un FA Cup.

Mai mult, în cei aproape şase ani în care a pregătit echipa, Dalglish nu a terminat vreun sezon sub locul al doilea. Iar de-a lungul celor cinci sezoane întregi, a bifat cel puţin un meci în campionat.

Aşa cum s-a întâmplat în ediţia din '89-'90. La 39 de ani, a apărut pentru ultima oară pe teren. A jucat timp de 19 minute, în faţa propriilor fani, în victoria cu 1-0 contra lui Deby County, la 1 mai 1990. Era etapa a 37-a şi Liverpool era deja campioană. Câştigase titlul runda precedentă, după succesul de acasă cu 2-1 în faţa lui QPR.

Drumul fără emoţii spre al 18-lea titlu

Dar acea apariţie a sa de pe teren nu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi dat dovadă de pricepere la conducerea băncii tehnice de-a lungul unui sezon întreg. 

Sezon pe care Liverpool l-a început cu opt meciuri la rând fără înfrângere. A fost un 3-1 cu Manchester City în etapa inaugurală, apoi a venit un 1-1 pe terenul lui Aston Villa, care avea să fie vicecampioană la finalul acelei stagiuni.

De menţionat sunt şi victoria cu 9-0 cu Crystal Palace (etapa a 4-a), cea mai mare din sezonul respectiv, şi cea de pe terenul rivalei Everton, 3-1 (etapa 7-a).

Cea mai critică perioadă a avut loc la sfârşitul lui octombrie şi luna noiembrie, când echipa a suferit patru eşecuri între etapa 9-15. Cel mai dur a fost la Southampton, 1-4. În deplasare a pierdut şi cu una dintre retrogradate, Sheffield Wednesday, 0-2. 

Însă, din acel moment şi până la final, Liverpool avea să mai piardă un singur meci. Victoriile care merită amintite sunt: 4-1 cu Manchester City (d), 5-2 (d) şi 4-1 (a) cu Chelsea, 2-1 cu Everton (a), 2-1 cu Manchester United (a), 4-0 cu Charlton Athletic (d) şi un 6-1 la Coventry.

Singura echipă pe care nu a reuşit să o bată a fost Aston Villa. A fost 1-1 şi în tur, şi în retur. O Aston Villa care a încheiat cel mai aproape de Liverpool, dar suficient de departe cât să nu-i pună mari probleme în privinţa titlului.

Meciul care a făcut-o pe Liverpool campioană s-a jucat la 28 aprilie 1990 şi a fost victoria de pe teren propriu cu Queens Park Rangers, 2-1, în etapa a 36-a, profitând şi de remiza lui Villa cu Norwich, 3-3. La final, distanţa dintre cele două a fost de 9 puncte, Liverpool: 79, Villa: 70.

Şi cum istoria se mai şi repetă, peste 35 de ani fără o zi, la 27 aprilie 2025, tot pe Anfield Road, după un 5-1 cu Tottenham, echipa din Merseyside e din nou regina fotbalului din Anglia.

Echipa de start a lui Liverpool în victoria de titlu cu QPR, într-un sistem 4-4-2:

• Bruce Grobbelaar - David Burrows, Glenn Hysen, Alan Hansen (c), Barry Venison - Steve Nicol, Jan Molby, Steve McMahon, John Barnes (63') - Ian Rush (40'), Ronny Rosenthal. Au mai intrat Gary Gillespie şi Ray Houghton. Manager: Kenny Dalglish.

Recorduri, statistici şi alte noţiuni de ţinut minte din acel sezon

Liverpool a fost campioana Angliei în 1990 cu linia de clasament 23-10-5 şi cu un golaveraj de +41, unul ajutat şi de victoriile la scor deja amintite. 78 de goluri marcate şi 37 primite. Principalii marcatori ai echipei au fost John Barnes şi Ian Rush, cu 22 de goluri, respectiv 18. Golgheterul campionatului a fost Gary Lineker (24), de la Tottenham.

Ca o concidenţă (sau nu), locul ocupat de Manchester United la finalul acelui sezon este exact cel pe care se află acum în Premier League, după 34 de etape: 14. Atunci acumula 48 de puncte şi avea -1, acum are 39 şi -8. Bucuria ”cormoranilor”, cu atât mai mare.

Sezonul în cauză este unul istoric şi pentru faptul că s-a stabilit recordul numărului de echipe cu sediul în Londra în prima ligă: nu mai puţin de 8: Tottenham (locul 3), Arsenal (4), Chelsea (5), Wimbledon (8), QPR (11), Crystal Palace (15), Charlton Athletic (19) şi Millwall (20).

Campionii din 1990 şi ce s-a întâmplat cu ei

Portarul Bruce Grobbelaar a fost integralist în toate meciurile respectivului sezon. A stat la Liverpool timp de 13 ani, până în 1994. A fost găsit nevinovat de acuzaţiile de trucare a unor meciuri în 1997. A avut o serie de funcţii de antrenor în ţara sa natală, Africa de Sud.

Barry Venison a jucat la echipă până în 1992, când a plecat la Newcastle. În 2003 s-a mutat în SUA şi a lucrat în domeniul dezvoltării imobiliare. A mai cochetat cu fotbalul ca antrenor la echipa Orange County Blues.

Căpitanul Alan Hansen s-a accidentat grav la genunchi în sezonul de după titlu şi a decis să se retragă în martie 1991. Totuşi, a avut o carieră de succes în domeniul televiziunii, fiind comentator principal de fotbal al BBC. A rămas cunoscut şi pentru remarca sa ”Nu poţi câştiga nimic cu copii” la adresa lui Manchester United, care a câştigat titlul şi FA Cup în 1995-1996.

Glenn Hysen a fost adus în 1989 de la Fiorentina şi a câştigat titlul la sezonul său de debut. Suedezul nu a mai rămas mult pe Anfield, deoarece a căzut în dizgraţia lui Graeme Souness. S-a retras în 1994.

David Burrows a stat la Liverpool până în 1993, după care a mai jucat la West Ham, Everton, Coventry, Birmingham şi Sheffield Wednesday. După retragere, a preferat o viaţă mai liniştită şi s-a mutat cu familia sa în sud-vestul Franţei. 

Steve Nicol a jucat 13 ani pe Anfield (1981-1994). Pe final de carieră, mijlocaşul s-a mutat în State, unde a fost antrenor-jucător la Boston Bulldogs şi antrenor timp de un deceniu la New England Revolution.

Jan Molby a avut şi el o carieră de lungă durată la Liverpool (1984-1996) şi a fost un jucător important în naţionala Danemarcei în anii '80, de unde s-a retras în 1990 şi nu a mai prins triumful acesteia de la EURO 1992.

Steve McMahon a fost un jucător extrem de apreciat în acea perioadă de publicul de pe Anfield. A plecat în 1991 la Manchester City, iar ca antrenor a avut şi o scurtă experienţă în Australia, la Perth Glory.

John Barnes a devenit unul dintre cei mai importanţi fotbalişti de la Liverpool în ultimele două decenii ale secolului trecut. A jucat 10 ani pentru The Reds (1987-1997) şi a bifat 79 de meciuri în naţionala Angliei.

Ronny Rosenthal a fost titular în atac la meciul care a adus titlul, dar israelianul a fost mai mult un om din linia a doua. După ce s-a retras, a devenit agent şi consultant de fotbal.

Gary Gillespie s-a întors la scurt timp la Celtic, iar o accidentare la genunchi i-a pus capăt carierei pe când era la Coventry. A lucrat pentru televiziunea locală din Liverpool.

Ray Houghton a stat la echipa din Merseyside până în 1992, când s-a dus la Aston Villa. După aceea, a devenit analist sportiv.

Gary Ablett a făcut pasul în 1992 spre partea albastră a oraşului, Everton. Acesta a avut un destin tragic: a murit în 2012, la 46 de ani, din cauza unui tip de cancer al sistemului limfatic.

Peter Beardsley a mai rămas un an la Liverpool, după care s-a mutat şi el la rivala Everton. Cea mai mare parte a carierei a petrecut-o la Newcastle, opt ani.

Ronnie Whelan era denumit de legendarul Bob Paisley ”omul pentru marile ocazii”. A jucat 15 ani pentru ”cormorani”, fiind o piesă importantă în câştigarea acelui titlu.

Ian Rush este şi astăzi unul dintre jucătorii legendari ai lui Liverpool. Şi el a avut o şedere lungă pe Anfield, unde a stat, cumulat, 15 ani. După acel titlu, a mai jucat la Leeds, Newcastle şi Wrexham (care habar n-avea ce succes avea să o aştepte în prezent).

Kenny Dalglish a cunoscut succesul la Liverpool şi ca jucător, şi ca antrenor. Scoţianul a demisionat de la echipă în februarie 1991 şi a avea să mai revină în 2011.

Între cele două perioade a antrenat-o pe Blackburn, pe care a luat-o din liga a doua şi a făcut-o campioană în 1995, producând una dintre cele mai mari surprize din fotbalul englez, dar şi la Newcastle şi Celtic.

În anul 2017, Tribuna Centenar de la Anfield a fost redenumită oficial Tribuna Sir Kenny Dalglish, în onoarea uneia dintre cele mai importante figuri din istoria lui Liverpool, atât pe teren, cât şi în afara lui.

Afla mai multe despre: liverpool, premier league, anglia, special, kenny dalglish, liverpool campioana, 1990, liverpool 1990, aston villa, manchester united, anfiel road