Camelia Ciripan, medaliata cu bronz de la Jocurile Paralimpice, are o echipă de fotbal preferată în Superliga: "Sunt vocală în tribune"

Camelia Ciripan (45 de ani), ocupanta locului 3 la Paris, la para-tenis de masă, recunoaşte că este o sportivă superstiţioasă, pasionată de fotbal şi mare fan FCSB

Dublă medaliată cu bronz la Campionatele Mondiale paralimpice de tenis de masă, Camelia Ciripan a obţinut, la Paris, cea mai mare victorie a carierei. A ocupat locul al treilea la Jocurile Paralimpice.

„Nu, nu mă simţeam favorită la medalie. Sunt momente când pot bate pe oricine, dar sunt momente când pot pierde la oricine”, a declarat Camelia Ciripan, medaliată cu bronz la Jocurile Paralimpice, pentru Sportsnet.ro. 

În capitala Franţei, Camelia a avut mari emoţii la deschiderea Jocurilor Paralimpice, deoarece ea a fost desemnată port-drapelul României.

„Am avut mai multe emoţii la festivitatea de deschidere decât la masa de joc. La festivitate am simţit doar o bucurie imensă, pentru că erau oamenii în jur, era o mulţime de-o parte şi de alta care ne aclamau, ne încurajau", a adăugat ea. 

Camelia Ciripan iubeşte fotbalul şi merge de fiecare dată când poate la meciurile echipei favorite.

„Mă mai duc la meciurile FCSB uneori. Olaru îmi place mult, pentru că e un luptător, are voinţă. Eu sunt foarte vocală în tribune. M-am bucurat foarte mult pentru titlu. Eram la concurs, nu am putut merge atunci. Dar am fost la Supercupă, mi-a plăcut foarte mult”, admite Camelia Ciripan, medaliată cu bronz la Jocurile Paralimpice.

Chiar dacă este o învingătoare, Camelia este şi ea om, cu superstiţii şi ritualuri. Ea recunoaşte că are multe.

„Am superstiţii. Încerc să mă îndepărtez de ele cât mai mult. Ascult muzică de meditaţie, îmi place să meditez, să fac exerciţii de respiraţie. Am şi un talisman, nu de mult timp. E forţa soarelui, l-am cumpărat de la un festival”, mai spune sportiva. 

A ajuns la tenis de masă dintr-o întâmplare

Povestea de dragoste dintre Camelia şi tenisul de masă a început în urmă cu 8 ani, dintr-o întâmplare.

„Cam pe la 37-38 de ani am mers la un club unde am întâlnit o persoană care avea o asociaţie cu sportivi cu dizabilităţi. Mi-a pus paleta în mână şi am văzut că pot juca”, a declarat Camelia Ciripan.

După cum recunoaşte, sportul reprezintă cea mai bună metodă de integrare a persoanelor cu dizabilităţi.

„Ajută foarte mult sportul la integrarea în societate, mai ales persoanele cu dizabilităţi. Aş spune că e esenţial pentru integrare. Ai mult mai multă încredere şi în sfârşit comunici cu lumea, pentru că ai tendinţa să te izolezi, având o dizabilitate. Aşa am crezut şi eu, că dizabilitatea înseamnă sfârşit”, a transmis jucătoarea. 

Nu-i plac vacanţele

Când nu se antrenează sau nu merge la competiţii, Camelia adoră să înoate, să citească sau să meargă la cinematograf.

„Sincer, mie nu prea-mi plac vacanţele. Sunt în sală şi dacă am timp liber înot, citesc, merg la cinematograf. Îmi plac filmele psihologice, de acţiune uneori, chiar şi romantice”, mai spune Camelia Ciripan.

Pentru a-şi împlini visul, Camelia se antrenează de 7 ani cel puţin două ore pe zi. Face sacrificii mari să vină în fiecare zi la antrenament, pentru că drumul de acasă până la sală îl poate face doar cu Uber sau cu taxi 

„Stă în Colentina şi ca să ajungă aici face mult. În fiecare zi vine cu Uber sau cu taxi, pentru că-i este greu să se deplaseze cu mijlocele de transport în comun şi face cam o oră. O oră dus, o oră întors”, a declarat Alexandru Gheorghe, antrenorul Cameliei Ciripan.

Afla mai multe despre: camelia ciripan, camelia ciripan tenis de masa